Acroclinium | Plante floricole nemuritoare
Speciile floricole nemuritoare prezintă bracteele sau inflorescenţele în totalitatea lor persistente, fiind decorative atât în stare proaspătă cât şi ca material vegetal uscat. Din acest motiv ele mai sunt denumite imortele sau flori de paie. 
Imortelele sunt utilizate atât în decorul parcurilor şi grădinilor în timpul sezonului cald cât şi ca flori tăiate uscate, în diferite tipuri de aranjamente florale. Genul Acroclinium include circa 50 specii cu inflorescenţe persistente, anuale sau perene, originare din Africa de Sud şi Australia. Dintre acestea, cea mai frecvent întâlnită este specia Acroclinium roseum Hook., (syn. Helipterum roseum Benth., Roccardia rosea Voss.) – acroclinium, helipterum.
Planta este puternic ramificată de la bază şi are înălţimea de 30–50 cm. Frunzele sunt alterne, sesile, lanceolate sau lineare, glaucescente. Florile sunt dispuse în capitule terminale înconjurate de numeroase bractei pergamentoase, persistente, colorate roz, roşu, alb, violet, galben; înfloresc vara. Acroclinium creşte şi înfloreşte frumos pe solurile mijlocii, fertile, permeabile, bine expuse la soare.
Înmulţire
Se înmulţeşte foarte uşor prin seminţe semănate în sere, solarii sau răsadniţe, în cursul lunii martie, în vederea producerii de răsaduri. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor este 18 °C, plantele răsar în 7–10 zile de la semănat. Răsadurile se repică după circa 2 săptămâni de la răsărire, de preferat în plăci alveolare sau ghivece mici, cu diametrul de 6–8 cm.
Plantarea răsadurilor în câmp se face spre sfârşitul lunii mai, după ce a trecut pericolul brumelor târzii. Se aplică lucrările generale de îngrijire.
Imortelele sunt deosebit de apreciate ca flori tăiate uscate, grație caracterului persistent ale bracteelor și inflorescențelor. Ele sunt întâlnite însă și în decorul estival al parcurilor și grădinilor. Sunt specii termofile și iubitoare de lumină; au nevoie de soluri mijlocii, fertile, bine drenate, cu umiditate moderată la început şi mai scăzută în partea a doua a verii. Din punct de vedere tehnologic imortelele sunt tratate ca specii anuale. Înființarea culturilor se face numai prin plantarea de răsaduri, spre sfârșitul lunii mai, după trecerea pericolului brumelor și înghețurilor târzii. Pentru a le putea usca ele se taie pe timp de soare, cand sunt complet desfacute, se leaga, si se usuca la umbra sub un acoperis.
Publicat 11/02/2013
Bibliografie
G.E. Kiselev, Floricultura, editura Agro-silvica de Stat, 1956, Bucuresti
Conf.Univ.Dr. Florin Toma, Floricultura, Editura Bucuresti, 2010
Foto towngarden.ru
