Pereskia aculeata | Cactusi de padure – Cultivare, sfaturi utile, inmultire

Familia Cactaceae

Genul Pereskia include 16 specii de cactuşi atipici, cu frunze şi ţepi, originare din pădurile subtropicale întâlnite în zonele deluroase din Florida, Mexic, America Centrală şi America de Sud. Ocazional il putem intalni si in estul Australiei, provincia Queensland, si tot ocazional il gasim si in gradinile ornamentale din aceasta tara. Dintre acestea, se întâlnesc mai frecvent în cultură speciile: Pereskia aculeata (Mill.) Query şi Pereskia grandifolia Haw. Denumirea popular a speciei Pereskia aculeate este Arbust de Barbados, sau Cactus cu Frunze. Cactuşii de pădure se deosebesc de cei de deşert prin absenţa spinilor şi prezenţa rădăcinilor adventive. Tulpinile sunt cilindrice (mai mult sau mai puţin costate) sau aplatizate, fragmentate, asemănătoare frunzelor, suculente. Frunzele sunt adesea grupate spre vârfurile ramurilor. Ele sunt oarecum carnoase (adică suculente ).Areolele sunt distribuite uniform pe marginile tulpinilor sau în vârful acestora şi dau naştere florilor şi ramificaţiilor tulpinii iar la unele specii şi unor ţepi mici.

 

Pereskia aculeata. Planta creşte ca un arbust foarte bine ramificat, cu tulpini cilindrice şi frunze oval–eliptice, canaliculate, lungi de până la 11 cm. La baza frunzelor sunt dispuse areolele ce poartă 1–3 ţepi mici, brun–gălbui.

Florile, în formă de cupă larg deschisă, au diametrul de până la 5 cm şi sunt grupate în panicule bogate, laxe; au petalele alb–crem şi staminele roşii–oranj şi înfloresc toamna. În zonele de origine planta atinge înălţimea de până la 10 m însă în condiţii de apartament planta nu depăşeşte 1 m în înălţime.In zonele de origine inflorirea se produce primavara, iar florile sunt usor parfumate.

Fructele sunt rotunjite, cărnoase (15-45 mm diametru),de la verde la galben, apoi în cele din urmă capata  culoarea portocalie la maturitate. Fructul conține câteva semințe negre, care deseori este mancat de animalele salbatice, de pasari in special.

Pereskia grandifolia. Se deosebeşte de specia anterioară prin talia mult mai mică (aceasta fiind redusă la jumătate) şi frunzele foarte mari, lanceolate, cu lungimea de până la 25 cm. Florile sunt roz sau roşii–purpurii, cu diametrul de 3–5 cm, grupate în corimbe dense; înfloresc din primăvară până toamna.

Plantele de Pereskia au nevoie de multă lumină însă nu suportă soarele direct din timpul verii. Temperatura optimă din timpul iernii este de 14–16 °C ziua şi 11–13 °C noaptea.

Înmulţirea cactuşilor se face atât pe cale vegetativă, prin butaşi sau altoire cât şi pe cale generativă, prin seminţe. 

Îngrijirea cactuşilor este destul de uşoară, dacă se respectă exigenţele faţă de factorii de mediu în raport cu specia şi sezonul. Pe lângă lucrările de asigurare a condiţiilor de mediu favorabile se mai au în vedere transplantarea, fertilizarea şi prevenirea şi combaterea boilor şi dăunătorilor.

 

Bibliografie

Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010

Foto : www.karacactus.com

Comments are closed.