Pelargonium –Muşcata – familia Geraniaceae – Cultivare, sfaturi utile, înmulţire

Genul Pelargonium include circa 175 specii  erbacee sau cu tendinta de lignificare la baza , originare din Africa si sudul Europei. Speciile cele mai cultivate ca plante de interior sunt : Pelargonium zonale L. , Pelargonium peltatum L. si Pelargonium grandiflorum Wild. – muscate.

Particularitati biologice.

Pelargonium zonale ( muscata obisnuita ). Este una dintre cele mai raspandite plante la ghiveci , cultivata atat pentru decorul interioarelor , cat si direct in gradina , in timpul sezonului cald. Atat tulpina cat si ramificatiile acestora sunt groase si cu tendinta de a se lignifica la baza. Frunzele rotunde sau reniforme , cu margini dantelate si acoperite cu peri fini , au un parfum caracteristic si prezinta o banda maronie , mai mult sau mai putin evidenta in zona mijlocie a limbului.

Florile , simple sau involte , rosii , roz , violet sau albe , infloresc din primavara pana toamna ( uneori si iarna ) si sunt reunite intr-o inflorescenta bogata , tip umbela compusa , sustinuta de un peduncul floral lung.

 

Pelargonium peltatum ( muscata peltata sau curgatoare ).Planta , mai mult sau mai putin ramificata , prezinta lastarii lungi , subtiri si cu noduri evidente. Frunzele sunt lucioase , suculente , pentalobate , cu lobii usor ondulati si un cerc brun in jurul punctului de insertie a petiolului. Florile , simple sau involte , de culoare rosie , roz , violet sau alba sunt grupate in inflorescente tip umbela compusa , sustinute de pedunculi lungi , prevazuti cu o colereta de foliole ovale la punctul de insertie al inflorescentei ; infloresc in aceeasi perioada ca si specia precedenta.

 

Pelargonium grandiflorum (muscata englezeasca sau regala ).Tulpina , mai mult sau mai putin ramificata si lignificata la baza , este garnisita cu frunze mari , cordiform – rotunjite , mai mult sau mai putin dintate , gofrate , cu nervurile evidente , aspre , colorate in verde intens. Florile , mult mai mari decat la celelalte specii de muscate , sunt grupate in numar mai mic in cadrul inflorescentei si infloresc abundent doar primavara – vara si sporadic in celelalte sezoane. Au petalele catifelate , colorate in roz , rosu , violet si alb cu o pata neagra si catifelata la baza.

Exigente ecologice. Muscatele sunt plante pretentioase fata de intensitatea luminoasa , avand nevoie de spatii luminoase si suportand foarte bine soarele direct.

Temperatura optima pentru crestere si inflorire este de 18 – 20 grade C ziua si 10 – 12 grade C noaptea , muscata fiind una dintre cele mai sensibile specii la termoperiodismul diurn. Iarna se recomanda mentinerea plantelor la temperaturi mai scazute , de 5 – 10 grade C , in spatii mai mult sau mai putin luminate.Udarea in sezonul cald se face astfel incat substratul sa se mentina in permanenta reavan ; iarna udarea se face rar , doar atat cat substratul sa nu se usuce total. Substratul de cultura trebuie sa fie fertil , bogat in humus , mijlociu ca textura , cu pH neutru.

Producerea plantelor.Muscatele se inmultesc foarte usor prin butasi de varf si fragmente de lastari cu 2 – 3 noduri , la sfarsitul verii – inceputul toamnei (august – septembrie ) si primavara devreme ( februarie – martie ).

Butasirea de toamna asigura plante mai bine ramificate si se impune mai ales la Pelargonium grandiflorum pentru ca plantele in formare sa beneficieze de diferentele mai mari de temperatura dintre zi si noapte din timpul iernii ( termoperiodism diurn ), care favorizeaza o inflorire mai bogata in primavara.  Ca substrat de inradacinare se poate folosi turba fibroasa , nisipul sau perlitul , singure sau in amestec. Inradacinarea se poate realiza chiar  si in sticle cu apa. In conditiile unei temperaturi optime de 20 – 22 grade C in substrat si 16 – 18 grade C in atmosfera si a unei umiditati relative de 85 – 90 % , butasii inradacineaza in circa 3 saptamani.

Ingrijirea plantelor. Dupa plantarea in ghivece , butasii inradacinati se ciupesc de 1 – 2 ori in vederea ramificarii. Ciupirea se poate realiza mai scurt sau mai lung , in functie de modul de conducere care se doreste a fi indus  plantelor ( tufa ramificata de la baza sau planta cu tulpina evidenta si ramificatii in varful acesteia ).

Dupa ciupiri se recomanda aplicarea de tratamente foliare cu retardanti de crestere ( Cycocel 0,1 – 0,2 % ) , acestea avand rolul de a determina o crestere mai compacta si o inflorire mai bogata a plantelor.

Fertilizarile faziale se fac bilunar cu ingrasaminte minerale complexe , cu concentratia de 0,15 – 0,2 %.


Autor Constantin Claudiu

Publicat 17.11.2011

Bibliografie : Floricultura – Dr. Ing. Milea Preda, Editura Ceres

 

Comments are closed.