Muşcate parfumate –Pelargonium odoratissimum – Parfumul din jardinieră – soiuri de muşcate parfumate pentru grădina ta – cultivare, sfaturi utile, înmulţire.

Creaţi adevărate pete verzi în grădina dumneavoastră sau pe terasă, muşcatele parfumate emană o aromă ce ţin departe insectele dăunătoare ,atunci când sunt înflorite vă încântă cu un parfum special şi sunt o alternativă la cultivarea muşcatelor clasice de balcon.

 

Pelargonium graveolens

Muşcatele ornamentale , adică Pelargonium ornamentali cu speciile ce le cunoaştem deja, pelargonium peltatum, geranium zonale etc, şi muşcatele parfumate fac parte din aceeaşi familie, însă sunt oarecum diferite în cultură. Muşcatele ornamentale clasice au o înflorire mai abundentă, un port mai compact, au o înflorire de durată mai mare. Pe când muşcatele parfumate, chiar dacă sunt din aceeaşi familie produc puţine flori, sunt mai puţin decorative faţă de surorile lor cvasicunoscute şi au o înflorire de scurtă durată.

Muşcatele parfumate sunt cel mai bine cunoscute  pentru larga varietate de arome emise de frunze şi atunci când acestea sunt rupte, sau la  unele soiuri  atunci când sunt atinse cu mâinile. Muşcatele  parfumate sunt alese de fani, în special, cei capabili  să distingă soiurile doar  mirosind frunzele, şi nu în ultimul rând  sunt mult mai delicate decât cele  ornamentale : ca şi îngrijire este destul  de uşor pentru a cultiva aceste  plante. În plus ,faţă de crearea de locuri frumoase  în grădină sau balcon, pete verzi în compoziţiile dvs, ele emană un miros plăcut şi ţin la distanţă insectele .

 

 

Neobişnuite şi utile în acelaşi timp.
Parfumurile  care sunt emise de  zonele  verzi ale acestor plante sunt diferite : unele specii  au caracteristica de  parfumuri reale  (arome de trandafir, portocale, mere, lămâie, ananas, mentă),altele sunt mai iuţi ca  aromă , sau  pot fi, de asemenea  enervante    (piper, pelin, ghimbir,răşină, terebentină).  Prezenţa de arome intense  ar putea fi cauza unui mecanism de adaptare evolutivă : plantele sunt originare din zone semi-deşertice  din Africa de Sud şi, în timp, acestea au trebuit să pună în aplicare mecanisme de apărare împotriva animalelor sălbatice mici, pentru care erau o sursă de alimentaţie uşoară . De aceea, producţia de arome a acestor muşcate , a creat o mulţime de potenţiali duşmani.

Cultivate în jardiniere sau direct în pământ.

 


Fie că le cultivăm în modul clasic, în jardiniere pe balcon sau terasă, ori expuse în suporturi la ferestre , muşcatele parfumate pot fi cultivate şi direct în pământul din grădină pentru realizarea diverselor borduri sau ronduri înflorite. Ele ating înălţimi între 30 şi 70 cm ( funcţie de varietatea speciilor ) , menţinând aceeaşi caracteristică de a alunga insectele din jurul lor, îndeosebi a ţânţarilor, atât de deranjanţi în serile de vară pe terase.

 

Varietatea soiurilor şi hibrizilor de muşcate parfumate.

După cum am observat la centrele comerciale mari se găsesc soiuri pure :

Pelargonium crispum – cu flori roşiatice, parfumate, cu petale relativ înguste.

Pelargonium graveolens – cu flori roşii , uşor pătate de un roşu mai intens, parfumate.

Pelargonium tomentosum – cu frunze ce emană un parfum asemănător mentei.

Şi alte soiuri ce le-am regăsit ar fi Pelargonium asperum, Pelargonium grossularioides, Pelargonium odoratissimum.

În ce priveşte hibrizii, nu am întâlnit încă în magazinele cutreierate din păcate, poate de acum încolo, varietatea este mult mai largă :

Pelargonium „ attar of roses „ – cu flori roşii şi cu frunzele ce emană un miros de trandafiri.

Pelargonium „ sweet Mimosa „ – cu flori roşii clare şi cu frunzele ce emană un miros de măr dulce.

Pelargonium „ Peters Luck „ – flori roşii clare, iar frunzele emană un miros puternic de portocali.

Pelargonium „ Clorinda” – flori roşii de nuanţă închisă, iar frunzele cu aromă de cedru.

Pelargoium „ Welling „ – flori de culoare roşu închis, iar frunzele emană un parfum de răşini.

Pelargonium „ Joy- Lucille „ – cu flori albe iar frunzele emană un puternic parfum de mentă.

Pelargonium „ Blanfordianum „ – flori albe, iar frunzele au o aromă de muşchi verde de pădure.

Pelargonium  „ Prince of Orange „ – flori de liliac iar frunzele au o aromă de mandarin- portocal.

Pelargonium „ Lady Mary „ – cu flori de liliac, iar frunzele cu aromă de lămâi.

Pelargonium „ Royal Oak „ – flori de liliac şi aromă de răşini.

Pelargonium „ Giant Oak „ – flori de liliac şi frunzele cu aromă de terebentină.

 

Pelargonium graveolens

 

Fişă tehnică

Expunere

Muşcatele parfumate sunt iubitoare de soare puternic pe tot parcursul zilei, netolerând deloc locurile umbroase unde produc mai multe frunze decât flori. În schimb, faţă de muşcatele ornamentale suportă mai mult poziţiile cu vânt şi curenţi de aer.

Sunt plante perene, deci se pot păstra cu un pic de atenţie peste iarnă, în locuri luminoase cu temperaturi ce nu scad sub 10 – 12 grade celsius. În felul acesta le puteţi păstra ani buni fără probleme. Având în vedere că sunt plante sensibile la frig, poate ceva mai sensibile decât muşcatele ornamentale trebuie băgate la adăpost odată cu venirea toamnei, iar primăvara spre sfârşitul lunii aprilie, începutul  lunii mai , puteţi să le scoateţi pe balcon. Puţin diferite faţă de muşcatele ornamentale pot să fie cultivate şi ca plante de interior în apartament, dar într-un loc unde să pătrundă lumina din abundenţă şi cu temperatură de minim 18 grade până la 22 grade celsius.

 

Apa

Trebuiesc udate mai puţin dar cu regularitate. Excesul de apă putând provoca daune şi boli fungice, fiind mai periculoasă decât lipsa apei.  Apa de ploaie este mai indicată. Spre toamnă reduceţi cantitatea de apă administrată.

 

Substratul de pământ

Muşcatele parfumate sunt foarte exigente la calitatea pământului. Trebuie să fie de calitate optimă, cu un ph neutru, între 6 şi 7 ar fi ideal, cu un bun drenaj pentru a evita stagnarea apei. Un foarte bun amestec ar fi 30 % pământ de grădină, sau mraniţă, 30 % turbă brună, 20 % nisip de râu, 20 % argilă.

 

Fertilizare

Fertilizarea este fundamentală la aceste muşcate, la formarea primelor flori este o perioadă foarte necesară, iar apoi păstraţi o cadenţă o dată la 2 săptămâni diluat în apa de udat. Atenţie să nu măriţi doza, pentru că sunt sensibile la excesul de îngrăşăminte, poate provoca daune totale în cazul în care ardeţi rădăcina cu exces de îngrăşământ.

 

 

 

 

Boli şi dăunători

Muşcatele parfumate se tratează destul de dificil, de aceea întotdeauna este bine să fiţi atenţi la atacurile fungice sau a insectelor ce pot distruge destul de repede frunzele sau florile.

Bolile fungice apar de obicei pe aparatul radical, determinând la prima vedere înegrirea rădăcinilor, la suprafaţă se văd frunzele ca încep să se îngălbenească şi bobocii florilor încep să cadă. Pentru tratarea acestor simptome cel mai eficient este să stropiţi planta cu zeamă bordeleză şi produse pe bază de sulf. Foarte important este să izolaţi planta de celelalte pentru a evita o infecţie generală.

Alţi dăunători care apar frecvent în cazul muşcatelor parfumate sunt afidele şi tripşii, iar ca simptome prima dată se văd îngălbeniri ale frunzelor şi deformarea lor prin încreţire. Ulterior pe dosul frunzelor se pot vedea afidele verzi ce provoacă daune mari şi rapide frunzelor . Pentru combatere este indicat să folosiţi produse insecticide piretroide. O singură stropire, sau două stropiri ar trebui să fie de ajuns. Dacă după prima stropire nu obţineţi o eliminare completă a dăunătorilor , la a doua stropire schimbaţi substanţa.

 

Înmulţire

 

Muşcatele parfumate se înmulţesc prin butaşi prelevaţi la începutul verii, puşi la înrădăcinat într-un substrat de turbă şi nisip. Pentru o bună înrădăcinare menţineţi temperatura mediului în intervalul 18-20 grade celsius, iar după o lună de zile mutaţi plăntuţele obţinute în vase mai mari, de 12- 14 cm unde le îngrijiţi până la începutul primăverii următoare. Noile plante înfloresc după 2 ani.

 

Mult succes!

 

Autor Constantin Claudiu

Publicat 05.04.2011 iSEO

 

 

 

 

Comments are closed.