Floarea de lotus- Nelumbo nucifera – Lotusul indian – Flori pentru amenajările de apă din grădina noastră ( I )– Cultivare, sfaturi utile, înmulţire

Nelumbo nucifera sau Lotusul indian şi Nymphaea sau în denumirea populară nufărul, sunt plantele cele mai apreciate şi folosite pentru amenajările floricole de apă, ochiurile de apă din grădină, sunt protagoniştii florilor acvatice indiscutabil. Prezenţa lor evocă imagini exotice de secol XIX , iconografii din ţinuturile îndepărtate, locuri aventuroase şi case de lux reflectate în amenajările de apă . Cu o mică cheltuială putem să le cultivăm şi noi în grădina noastră dacă avem amenajat un mic lac, ori un mic curs de apă , ori o minicascadă, recreînd astfel o imagine de vis.


Lotusul indian, sau Nelumbo nucifera, se prezintă ca o tufă de frunze ce pornesc de fapt dintr-un rizom de culoare brună.Frunzele sunt foarte mari, ajung chiar la 80 de cm diametru, cu faţa catifelată. Picăturile de ploaie se scurg fără să înmoaie frunza, acestea fiind acoperite cu o substanţă ceroasă . Culoarea frunzelor este verde cu nuanţe spre albastru. Frunzele au o caracteristică specială, prima dată ies din apă şi apoi se deschid deasupra apei. Florile sunt farmecul real al lotusului, solitare sunt ţinute deasupra apei de un peduncul erect , puternic, sunt parfumate, de culoare albă, roşie, roz, galben, duble sau simple. Înflorirea are loc în timpul verii  şi este precedată de formarea unor boboci ovali.

Florile odată ce se deschid sunt de formă globuloasă, iar mai apoi când se deschid complet se văd mai multe stamine centrale. Sunt formate din 4 sau 5 sepale şi mai multe petale , florile sunt purtate de către tulpini lungi deasupra covorului de frunze. Varietăţile clasice de flori de lotus ajung la circa 30 cm diametru, iar unele varietăţi au florile de circa 10 cm diametru. Fructele de lotus se recunosc pe măsură ce se usucă, sunt des folosite în compoziţiile florale.

Legenda spune că Budha atunci când stă în meditaţie, este aşezat pe o floare de lotus, supranumită şi giuvaerul lotusului. Floarea de lotus este de fapt faimoasă din antichitate, în mediul natural se întîlneşte pe suprafaţa lacurilor din regiunile Asiei subtropicale, de la Marea Caspică până în Japonia şi mai apoi în zona Filipinelor şi  a Australiei. În cultura orientală lotusul este o floare sacră, asociată deseori lui Budha.

Cum cultivăm lotusul?

În fiecare ochi de apă construit în grădină, ori lac, este de preferat de plantat numai lotus, în puţine exemplare, pentru că este invaziv, precoce  faţă de alte plante acvatice ce nu vor rezista la competiţia cu lotusul pentru spaţiu şi lumină.

Lotusul este o plantă viguroasă, ce creşte foarte mult, din acest motiv este recomandat să fie plantată la o adâncime între 20 şi 60 de cm, funcţie de cum avem amenajat ochiul de apă , dar putem să mergem şi spre adâncimi mai mari, până la maxim 2 metri, funţie şi de varietatea cultivată. Marea majoritate preferă adâncimi de până la 60 de cm. Pentru a creşte cu fermitate , solul de pe  fundul lacului trebuie să aibă o grosime de cel puţin 30 de cm, astfel încât rizomii să nu fie „ deranjaţi” de eventualii peşti  sau de alte lucrări ce le putem face pentru întreţinerea lacului.  Toata manualele care le-am studiat recomandă ca o dată pe an substratul de plantare să fie amestecat cu gunoi de grajd pentru o bună nutriţie.

Pentru a planta lotus în ochiul nostru de apă este  bine să fie utilizată tehnica vaselor scufundate tehnic. Adică să folosim un vas de circa 50 de cm diametru, care să-l umplem cu substratul nostru de pământ în care vom planta planta noastră, iar la sfârşit vom pune un strat de pietricele pentru a nu pierde pământul din vas atunci când îl vom scufunda în lac. Acest vas îl vom recupera toamna , mai ales în locurile unde avem iarnă grea, unde îngheaţă apa din lacul nostru.

Nivelul apei trebuie controlat pe toată perioada verii, trebuie menţinut constant, mereu completat cu apă proaspătă şi curată. Dacă folosim apă cu clor, în special cea din reţelele de apă orăşeneşti, trebuie avut în vedere faptul că dăunează plantelor şi microflorei din bazin, aşa că este bine să o lăsăm să se decanteze.

Lotusul este o plantă perenă, ce nu supravieţuieşte în locurile din ţara noastră unde este frig iarna, şi apa de la suprafaţă îngheaţă. De aceea toamna târziu, înainte de venirea gerului , este bine să golim lacul nostru, să-l curăţăm şi să.l pregătim pentru anul următor. Vasul nostru cu rizomul de lotus, se poate scoate, şi apoi aşeza într-un loc unde să nu scadă temperatura pe timpul iernii sub 10 grade celsius. Vasul nostru în care am cultivat rizomul de lotus în primăvară, îl putem pune într-un alt vas mai mare, iar apoi completăm cu pietriş marginile rămase libere şi completăm cu apă periodic pe timpul iernii. Astfel în primăvara următoare putem replanta din nou floarea noastră de lotus.

Floarea de lotus, originară din Asia subtropicală se adaptează foarte bine şi la clima din ţara noastră, dacă îi asiguraţi o poziţie în plin soare şi caldă. Veţi avea rezultate mai bune acolo unde apa se recirculă cu ajutorul pompelor în mod continuu, astfel se evită încălzirea peste limita admisă sub acţiunea razelor solare. O temperatură a apei de circa 25 de grade este cea mai potrivită  şi este garanţia unei înfloriri abundente.

Floarea de lotus poate fi înmulţită  prin divizarea rizomului primăvara când amplasăm vasul din nou în lacul nostru. Tăiaţi rizomul în două după care plantaţi imediat. Reproducerea prin seminţe este mai dificilă şi are nevoie de condiţii deosebite pentru reuşită.

 

Mult succes!

 

Autor Constantin Claudiu

Publicat 10.08.2011

 

 

Comments are closed.