Bolile și dăunătorii plantelor – mic îndrumar de grădină

Florile de grădină suferă și ele din pricina unor boli sau dăunători, care de multe ori sunt mai greu de observa,t așa că trebuie luate măsuri pentru a limita pierderile.

Cele mai eficiente măsuri pentru a preveni apariția bolilor și dăunătorilor sunt îngrijirea corespunzătoare și asigurarea igienei plantelor. Aceasta presupune :

-să alegi pentru plantare exemplare sănătoase, fără urme de boli sau dăunători, fără leziuni evidente

– să amplasezi florile doar în spații care să corespundă cerințelor lor în ceea ce privește solul, temperature, cantitatea de lumină, curenții de aer

– să păstrezi între plante distanța corespunzătoare speciei respective, deoarece aglomerarea duce la favorizarea ciupercilor și a altor boli și să asigur o aerisire bună și la nivelul solului chiar prin îndepărtarea unor frunze de la bază

-să recoltezi bulbii la timp, adică la maxim 3 săptămâni de la scuturarea florilor, în cazul lalelelor, și astfel încât să nu le produci leziuni și să le asiguri spații de depozitare adecvate ca temperatură și aerisire

-să tratezi profilactic materialul săditor (semințe , bulbi, tuberobulbi, rizomi, butași) cu substanțe fungicide ( ca Saprol, Captadin) și insecticide

-să uzi doar dimineața și să eviți stropirea frunzelor și a florilor (excepție fac speciile iubitoare de umiditate atmosferică) și să folosești o cantitate de apă adecvată cerinței speciei și condițiilor de mediu

-să asiguri plantelor un pământ cu drenaj bun ca apa să nu băltească la rădăcină

-să aplici arătura adâncă de toamnă, să prășești regulat, să asiguri rotația culturilor cu revenirea pe terenul respective după 4-5 ani

-să nu exagerezi cu îngrășământul și mai ales să nu-l administrezi unei plante care are semne de boală

-să îndepărtezi florile și frunzele uscate și segmentele deteriorate ale plantei

-să tai părțile puternic atacate de boli sau dăunători și să le arzi pentru a stopa răspândirea acestora

-să intervii la primele semne de atac folosind produse adecvate problemei și să alternezi produsele folosite pentru că dăunătorii tind să capete rezistență.

Făinarea

Este o boală provocată de o ciupercă (Oidium) și se manifestă de obicei pe fața superioară a frunzelor, unde apar pete de culoare albă cu aspect pâslos, prăfos care se extind. Se manifestă mai des la trandafir și liliac. Se recomandă tratamente cu substanțe pe bază de sulf repetate la 2 săptămâni. Se poate folosi la stropiri Morestan 0,05%, Shavit 0,05%, Rubigan 0,05%, Karathane 0,1%, Saprol 0,1%, Tilt 0,015%, Afugan 0,05%. Bine este să aduni frunzele căzute și lăstarii afectați și să le distrugi prin ardere.

Mana

Apare sub forma unor pete gălbui la început, apoi brune și este favorizată de udări necorespunzătoare. Pentru prevenirea ei rezultate bune au dat la trandafiri și ochiul-boului (Calistephus chinensis) tratamentele profilactice repetate făcute primăvara, înainte de înflorire , cu zeamă bordeleză 0,5% sau cu alte fungicide pe bază de sulf sau cupru. Împotriva manei se aplică stropiri cu Dithane M 45, Ridomil Gold 0,25%, Bravo 500 0,2%, Ripost 0,25%.

Putregaiul cenușiu

Se manifestă prin pete galbene albicioase, umede și moi, apoi brune pe țesuturile afectate, în prima fază, iar în cea finală printr-o pâslă specifică de mucegai gri-maroniu la atingerea căreia se ridică un praf alcătuit de fapt din milioane de spori care transmit boala. Părțile cu urme de atac – flori, frunze, tulpini- se îndepărtează imediat și se ard pentru a stopa răspândirea ciupercii, care de obicei se află în sol și se dezvoltă în condiții de umiditate sporită și temperaturi scăzute. Putregaiul afectează deseori bulbii, tuberculii și rizomii, de aceea aceștia trebuie tratați preventiv, înainte de sădire cu substanțe fungicide. Frecvent, boala apare la trandafiri, crini și cărciumărese, bujori, lalele, crizanteme, crăițe , liliac. Se recomandă tratamente preventive sau de la primele manifestări cu Merpan 50 WP 0,2%, Captadin 0,2%, Tiuram 0,3%, Folpan 50 WP 0,2%, Sumilex 0,1%, Dithane M 45 0,2%, Captan 50 0,2%, Polyram 0,2% și apoi repetate după 10 zile.

Păduchii de plante

Se numesc științific afide, au culoare galbenă, roz, verde sau neagră, trăiesc în colonii pe frunze și lăstari pe care-i înțeapă,căci se hrănesc cu seva plantei. Produc dejecții lipicioase, zaharoase care ajung pe frunzele inferioare și constituie un mediu propice pentru dezvoltarea unor alte boli. Frunzele plantei parazitate de păduchi se răsucesc, iar bobocii nu se mai deschid. Păduchii de plante apar frecvent în perioadele călduroase și uscate. Împotriva lor se recomandă dușuri cu apă călduță la atacuri mici sau stropirea cu insecticide ca Sinoratox 35 EC 0,15%, Decis 2,5 CE 0,05%, Sumi-Alfa 0,03% la atacuri masive. Lăstarii puternic afectați se rup.

Musculița albă

Adulții au culoare albă și atacă frunzele și florile de begonii, crizanteme, hibiscus , magnolii, mușcate, dalii, primule, trandafiri, fuchsia, petunii etc. Florile au un aspect care lasă de dorit, iar la un atac masiv plantele se usucă. Pe secrețiile ajunse pe frunzele de mai jos se dezvoltă fumagina provocată de ciuperca Capnodium care atacă deseori trandafirii și se manifestă prin apariția pe partea superioară a frunzelor a unor pete prăfoase, ca de funingine. La semnalarea atacului de musculițe albe se face tratament cu Mospilan 20 SP 0,025%, Confidor 20 SL 0,075%, urmat de o stropire cu Applaud 25WP 0,1% sau Admiral EC 0,05%, care acționează ca un regulator de creștere.

Păduchele țestos

Atacă liliacul, iasomia, leandrul, preferând tulpina și ramurile , pe care se ivesc scuturi circulare de 2-3 mm diametru. La atacuri masive, plantele devin slăbite și se usucă treptat. Dăunătorul atacă părțile lemnoase pe care le înțeapă pentru a se hrăni cu sucul celular. Se combate prin tratamente foliare cu Ecalux S 0,1%.

Păianjenul roșu

Atacă frunzele de dalii, begonii, gladiole, trandafiri, bujori etc. Se stabilește pe partea inferioară a frunzelor pe care le înțeapă pentru a ajunge la sucul plantei cu care se hrănește. Exemplarele atacate au frunze albicioase, pergamentoase, care se usucă și cad. Combaterea acestor păianjeni se face cu Niossorun 10 WP sau Flumite 20 SC 0,4%. Tratamentele se repetă după o pauză de 10 zile.

Limaxul

Este melcui gri sau gălbui , fără cochilie, care ziua se ascunde în locuri umede, umbroase, răcoroase și atacă noaptea. Are 2-3 generații pe an și iernează în pivnițe sau în pământ. Acest melc poate deveni un dăunător periculos la narcise, lalele, zambile, gladiole, maci, dalii, frezii, crizanteme, crini de toamnă(Hosta), begonii, primule, petunii etc. Frunzele și bobocii sunt vătămați sub formă de goluri neregulate, iar rădăcinile prezintă cavități adânci pe care se instalează apoi ciupercile. Pe frunze sau pe pământ se observă dâre albicioase de mucus. Melcii sunt favorizați de verile răcoroase și ploioase. Măsurile de combatere cuprind adunarea lor cu mâna după ploaie, așezarea de capcane din frunze de salată, varză, felii de măr, prăfuirea solului cu var nestins sau cu Mesurol 4G (5g/10mp) împrăștiat pe pământ.

Urechelnița

Atacă florile, mugurii, semințele și rădăcinile de ochiul-boului, cărciumărese, garoafe, dalii, trandafiri, crizanteme. Preferă locuri umede și răcoroase. Se poate combate cu momeli toxice cu Ultracid 40 EC 5% amestecate cu uruială de porumb în proporție de 90% și ulei comestibil 5% distribuite pe sol la baza plantelor.