Tradescantia – Telegraf – Cultivare, sfaturi utile, inmultire – familia Commelinaceae

Genul Tradescantia (tradescanția, telegraf) include circa 65 specii erbacee cu creştere erectă, repentă sau pendentă, originare din regiunile tropicale din America de sud. Dintre acestea, se întânesc mai frecvent ca plante de interior speciile: Tradescantia albiflora Kunt. (syn. T. viridis Hort.), Tradescantia blossfeldiana Mildbr. (syn. T. cerinthoides Kunth.), Tradescantia fluminensis Vell. (syn. T. myrtifolia Hort., T. sillamontana Matuda), Tradescantia spathacea L. (syn. Rhoeo discolor L’Hérit.) şi Tradescantia zebrina Loud. (Zebrina pendula Schnizl.).
 Tradescantia albiflora. Planta are un port pendent, cu tulpini şi lăstari subţiri, slab ramificaţi, noduroşi, cu lungimea de la 30 la 150 cm sau chiar mai mult. Frunzele sunt sesile, oval–lanceolate, cu vârful acuminat, lungi de 2–3 cm, colorate în verde intens, strălucitor. Florile, puţin decorative, sunt mici, albe, alcătuite din 3 petale triunghiulare; sunt grupate în cime laxe terminale şi apar de la începutul verii până toamna.
Tradescantia blossfeldiana. Este mai viguroasă decât specia precedentă având lăstarii groşi, cu noduri proeminente, lungi de până la 90 cm; întreaga plantă este acoperită de perişori fini, mătăsoşi, denşi. Frunzele sunt sesile, eliptice sau oval–alungite, cărnoase, lungi de până la 15 cm, colorate în verde închis cu reflexe purpurii pe partea superioară şi roşu–violaceu pe partea inferioară. Florile albe sau roz, grupate în cime laxe terminale, apar intermitent tot anul. 
Tradescantia fluminensis. Tulpinile lungi de până la 30 cm sunt groase, cărnoase, acoperite ca şi frunzele de o pubescenţă densă, lânoasă, alb–cenuşie. Frunzele sunt sesile, ovate, uşor canaliculate, cărnoase, colorate în verde–cenuşiu, puternic pubescente. Florile colorate în roz–magenta, sunt grupate în număr par în cime laxe, terminale şi apar în timpul verii.
Tradescantia spathacea. Planta formează lăstari foarte viguroşi, neramificaţi, lungi de până la 30 cm, garnisiţi cu frunze cărnoase, sesile, linear–lanceolate, dispuse altern şi dens ca într-o rozetă, lungi de 20–25 cm, colorate în verde intens, lucioase pe partea superioară şi roşu-violet pe partea inferioară. Florile apar tot anul şi sunt albe, înconjurate de bractei purpurii, reunite în cime laxe, axilare.
Tradescantia zebrina. Lăstarii sunt subţiri, cărnoşi, lungi de până la 30 cm, garnisiţi cu frunze ovat–oblonge sau ovat–alungite, colorate în verde cu două benzi verzi–argintii pe partea superioară şi violet pe partea inferioară. Florile, roz–purpurii sau albastre–purpurii, apar intermitent tot anul şi sunt grupate în cime terminale, laxe.

Tradescanţiile sunt plante de seră caldă şi umedă, având nevoie în timpul sezonului cald de temperaturi medii de 20–22 °C şi o umiditate atmosferică în jurul valorii de 80 %. Deşi sunt capabile să vegeteze tot anul, iarna, din cauza luminii deficitare, plantele se ţin în spaţii mai răcoroase, cu temperatura de 10–12 °C şi se udă mai rar. Au nevoie de multă lumină însă fără soare direct în timpul verii. Substratul se menține permanent reavăn, din primăvară până toamna în timp ce iarna se udă mai rar, lăsând substratul să se usuce uşor între două udări. Solicită spaţii bine aerisite, fără curenţi reci de aer şi substraturi de cultură uşoare, fertile, bine drenate.
Se adaptează bine şi în substraturi mijlocii dacă acestea sunt bine drenate.

Inmultire
Toate speciile de Tradescantia se înmulţesc foarte uşor prin butaşi de vârf de lăstari cu 3–4 noduri (5–8 cm), tot timpul sezonului cald, din martie până în octombrie – noiembrie. Aceştia se plantează cel mai adesea direct în ghivece cu amestec de pământ, câte 5–10, în funcţie de mărimea ghiveciului.   
De obicei plantele de Tradescantia se reînnoiesc în fiecare primăvară plecând de la butaşi, deoarece odată cu îmbătrânirea au tendinţa de a se degarnisi la bază, devenind mai puţin atractive. Plantele se întreţin foarte uşor dacă dispun de condiţiile optime şi dacă se udă corect, în funcţie de sezon.
Pulverizarea plantelor este, de asemenea, benefică, dată fiind sensibilitatea plantelor la aerul uscat şi cald care determină brunificarea vârfului frunzelor. Graţie pubescenţei dense, Tradescantia fluminensis este mai rezistentă la aerul uscat, pulverizarea făcându-se în acest caz în aer, fără ca apa să ajungă direct pe plantă. Fertilizarea fazială se face lunar, din primăvară până toamna, cu îngrăşăminte minerale complexe cu raportul în favoarea azotului.

Bibliografie

Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010

foto www.floridata.com