Suzana cu ochi negri – Thunbergia alata

Familia Acanthaceae

Genul Thunbergia reuneşte peste 100 specii volubile, anuale sau perene, originare din Africa şi Asia, cea mai cultivată ca plantă anuală fiind specia Thunbergia alata Bojer. – tunbergia, suzana cu ochi negri.
Tulpina este volubilă şi poate atinge înălţimea de 100–150 cm, fiind uşor lignificată la bază. Frunzele sunt opuse, peţiolate, cordiform–sagitate, cu lobii ascuţiţi şi divergenţi. Florile sunt în formă de pâlnie cu gâtul lung şi gura larg deschisă (3–4 cm diametru), dispuse solitar; corola se termină cu 5 lacinii rotunjite, colorate în nuanţe diferite de galben, alb sau crem în timp ce gâtul corolei este colorat în nuanţe închise de brun. Înflorirea are loc din iunie până în octombrie.
Thunbergia este o plantă pretenţioasă comparativ cu alte specii anuale. Solicită soluri fertile, însorite, umede dar bine drenate, ferite de curenţii de aer. Tolerează semiumbra.
Înmulţirea şi cultura. Se înmulţeşte prin seminţe, semănate direct în plăci alveolare sau ghivece cu diametrul de 6–8 cm, în sere sau solarii, în cursul lunii martie. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor este 18 °C iar plantele răsar în 14–20 zile de la semănat. Plantarea răsadurilor în câmp se face în luna mai, după ce a trecut pericolul brumelor târzii. Distanţele de plantare variază între 40 şi 80 de cm, în funcţie de locul de amplasare şi gradul de mascare pe care dorim să îl asigurăm suporţilor pe care dirijăm plantele.