Smochin – Ficus carica – Un arbore dificil de cultivat în ţara noastră – cultivare, sfaturi utile, înmulţire.

Smochinul , un pom extrem de controversat. Este singurul pom la care se face referire în Biblie prin Pilda smochinului blestemat, în alte religii este venerat ca un arbore sfânt, în India este arbore naţional, Budha se spune că a atins iluminarea sub copacul Bodhi, un bătrân smochin sfânt, în cartea genezei după căderea în păcat Adam şi Eva şi-au acoperit goliciunea cu frunze de smochin, în Roma antică smochinul era considerat un pom sfânt pentru că în mitologia antică lupoaica i-a alăptat pe Rommulus şi Remus sub un smochin.

 


Familia Moraceae – genul Ficus carica

Recent, un grup de cercetători au descoperit smochini fosilizaţi  în Valea Iordanului dataţi din jurul anilor 9400- 9200 î.Hr. , aşadar originea acestui arbore, sau arbust, este în Asia Occidentală, Orientul mijlociu, fiind cultivat în livezi. În antichitate fructele sale erau foarte apreciate, având o utilizare largă ca şi fructe proaspete sau deshidratate, fiind extrem de hrănitoare, cu efecte afrodisiace, grecii în antichitate se pare că utilizau latex-ul smochinului pentru prepararea brânzeturilor. Chiar şi în Coran este amintit, profetul Mohamed considerând fructele coborâte din Paradis, iar în scrierile grecilor antici se spune că zeul Apollo însetat fiind a trimis un corb să-i aducă apă proaspătă , dar acest corb când a văzut un smochin cu fructe necoapte s-a aşezat să aştepte coacerea lor.

Însă cea mai importantă referire este Pilda smochinului blestemat, în evanghelia după Marcu, în care Domnul Iisus Hristos cu o zi înainte de a ajunge în Ierusalem  din dorinţa de a-şi potoli foamea a zărit de departe un smochin înverzit şi a venit mai aproape să caute fructe, dar nu a găsit decât frunze pentru că nu era vremea fructelor după care a exclamat : “ În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine !”, iar până a doua zi pomul s-a uscat complet. După unii literaţi pilda face referire la poporul lui Israel iar  alţi filozofi nu au găsit nici o interpretare acestei Pilde, ucenicii fiind uimiţi în primul rând datorită faptului că toate Minunile făcute de Mântuitor era săvârşite ca să refacă lumea , nu să o distrugă.

Ceea ce mi se pare demn de luat în seamă este acel grădinar care a insistat pe lângă Domnul nostru Iisus Hristos cu următoarea remarcă : “ Mai lasă-l Doamne şi anul acesta, până îl voi săpa împrejur , şi-i voi pune îngrăşăminte, şi dacă  aduce roade bine, iar dacă nu îl tăiem! “. Ceea ce arată că pomul trebuia îngrijit, iar altă concluzie este că acel grădinar ştia ce trebuie să se facă pentru o îngrijire corectă de acum 2000 de ani. În parabolă nu este prezentat rezultatul lucrării grădinarului, dar ceea ce este mai important pentru grădinarii noştri este ştiinţa grădinăritului încă din cele mai vechi timpuri, lucru uimitor după părerea mea.

Smochinul  are frunzele palmat-lobate, florile închise în receptaculul floral, a cărui formă este asemănătoare cu o pară. Fructul  la maturitate acumulează substanţe zaharoase şi devine cărnos, de culoare verde închis, după care se moaie căpătând o culoare gălbuie spre portocalie şi un gust puternic dulce. La prima gustare, după ce cojeşti coaja fructului ţi se pare că îţi împietreşte gura cu un gust puternic lipicios, dar după ce consumi primul fruct nu te-ai mai opri din mâncat. Am avut ocazia să mănânc fructe proaspete direct din copac într-o vară mai târzie pe un tărâm mediteranean, şi m-au cucerit cu aroma proaspătă, total diferită de ceea ce cumpărăm din supermarket, ceea ce am remarcat este că nu ţin prea mult dacă le culegi şi le păstrezi în condiţii necorespunzătoare.

La noi în ţară cultura smochinului este dificilă, necesitând terenuri nisipo-argiloase, cred că în zona Dobrogea ar putea fi încercat, şi în sudul ţării, câmpia dunării. În mediul natural  creşte sub formă de arbore, numai cultivarea sub formă de arbore poate să aducă o fructificare bogată, el având tendinţa de a se forma singur după o dirijare prealabilă prin curăţări specifice. Sistemul radical se dezvoltă foarte puternic, smochinul fixându-se bine în pământ, ceea ce în condiţii climatice corespunzătoare  face să-şi dezvolte o coroană pe măsură.

Fişă tehnică

Expunere

Smochinul are nevoie de soare direct, locuri însorite pentru a fructifica pe măsură, cu veri călduroase. La unele persoane atingerea frunzelor poate fi alergică sau poate provoca iritaţii. Pe timp de iarnă poate rezista la temperaturi de până la – 10 grade celsius.

Substratul de pământ

Smochinul preferă solurile cu reacţie neutră, cu un PH între 6,5 şi 7, 5. Soluri bogate în nisip şi argilă, dar şi îmbogăţite cu gunoi de grajd. Dacă doriţi să plantaţi în grădină atunci cel mai indicat este să faceţi o groapă din toamnă, de dimensiuni destul demari, măcar 80 x 80 x 80 cm, sau chiar de 100 x 100 x 100 cm, pentru a putea înlocui la plantare acest gol cu pământ de împrumut, pentru a-i da posibilitatea să se dezvolte puternic din primul an. Se poate face şi primăvara devreme această groapă, iar plantarea obligatoriu de făcut primăvara, în luna martie, maxim luna aprilie. Dacă a-ţi cumpărat o plantă la ghiveci  în perioada de vară, păstraţi până la primăvara următoare în ghiveci, pentru iernare dacă il mutaţi pe timp de iarnă într-o cămară neîncălzită este de ajuns. Pe timpul iernii îşi pierde frunzişul.

Apa

Dacă îl păstraţi la ghiveci , este indicat să-l udaţi cu apă de ploaie. Pe timpul verii atenţie mare la substrat pentru că expunându-l la soare va consuma foarte repede apa din substrat, trebuie udat regulat dar fără să băltească apa pe sol.

Fertilizare

Normală ca la orice arbore fructifer, toamna îngrăşarea cu gunoi de grajd, iar în timpul vegetaţiei căteva fertilizări suplimentare este suficient. Deasemeni, dacă păstraţi planta primul an la ghiveci , aplicaţi o dată la 2 săptămâni în apa de udat căteva fertilizari pe timpul verii, până în luna septembrie, cu îngrăşăminte lichide de formula 20-20-20, chiar şi fertilizări foliare sunt binevenite.

Înmulţire

Cele mai folosite metode sunt prin drajonare, marcotarea ramurilor sau prin butăşire , operaşie recomandată de făcut iarna, când este in stare latentă. Înmulţirea  prin seminţe este mai lentă şi mai puţin folosită.

 

Autor Constantin Claudiu

Publicat 18.04.2011   iSEO

 

Share/Bookmark

Comments are closed.