Poluarea – Boala civilizației moderne

Poluarea reprezintă aspectul cel mai pregnant al alterării mediului, în special cauzată de civilizația modernă. Industrializarea din ultimul secol  a creat o serie de procese de mare complexitate , cauzând importante modificări ale factorilor naturali. Consecințele transformării mediului natural după unii specialiști sunt iremediabile și va genera probleme imposibil de remediat cu tehnologia existentă în acest moment pe pământ. Cu toate că experți din toată lumea se luptă la nivel teoretic cu elaborarea unor tehnologii care să salveze planeta de la dezastru, încă nu s-au cunoscut succese notabile în acest sector. Suntem prea mici pentru o luptă atât de mare.

Omul modern a uitat că aparține naturii, și-a artificializat în așa măsură viața încât s- a neglijat pe sine în acest proces, ca ființă biologică. Mijloacele sale moderne de viață cu care acționează omul secolului 21  sunt de o forță transformatoare uriașă. Omul modern a determinat în întreg mediul natural ample și profunde schimbări, exploatarea intensă a resurselor naturale, sărăcirea pădurilor, expunerea unor suprafețe de teren la eroziune, poluarea solului și a apelor freatice prin agricultura intensivă, extinderea poluării fizice și chimice la scară planetară ( mări, oceane, atmosferă înaltă), poluarea radioactivă, reducerea stratului protector de ozon, etc.

Proporțiile alarmante ale alterării mediului în țările puternic industrializate, agravarea crizei ecologice, au adus în prim-plan problema protectiei mediului înconjurător, una din cele mai importante și mai stringente preocupări ale societății contemporane , pe toate meridianele planetei.

Lumea a devenit tot mai conștientă de consecințele degradării echilibrului natural al biosferei, care pune în pericol însăși viața omului. Numeroase organisme internaționale, cele mai multe pue sub autoritatea și prestigiul ONU, elaborează programe de colaborare privind ocrotirea naturii , organizează manifestări la nivel mondial ( conferințe, simpozioane, ), instituie fonduri de finanțare pentru crearea unor parcuri naturale și rezervații , fonduri pentru cercetări, etc. Pe plan mondial există diverse programe de cooperare care cuprind măsuri de preîntâmpinare a poluării apelor cu caracter internațional , de protecție a aerului, a solului, a vegetației, faunei, etc. În majoritatea țărilor se adoptă legislații și strategii guvernamentale pentru apărarea și ameliorarea mediului în contextul creșterii economice , se urmărește integrarea armonioasă a criteriilor economice, ecologice și sociale , în interesul exploatării naturii fără distrugerea ei în acest proces.

În politica de protejare a naturii , de menținere a echilibrului ecologic natural, alături de măsuri fundamentale tehnice și economice alcătuind strategia dezvoltării , un rol important îl are grija pentru peisajul natural , pentru calitatea funcțională și estetică a prefacerii lui, pentru conservarea pădurilor și a spațiilor verzi.

Habitatul uman nu poate fi desprins de problema protecției mediului înconjurător. Asigurarea calității vieții în așezările umane înseamnă nu numai un standard și un confort propriu civilizației moderne , ci și condiții naturale favorabile sănătății fizice și psihice a omului.

Un mijloc important în realizarea și menținerea echilibrului ecologic al ambianței omului este reintegrarea naturii în orașe și a orașelor în peisajul natural. Sistematizarea urbană, și la o scară mai largă, sistematizarea teritorială abordează, deopotrivă, problemele ambientului peisagistic ( estetic și funcțional ) și cele ale ambientului ecologic ( fizic, chimic, biologic, și psihosocial ).

Orașele mari au devenit imense concentrări de volume și spații din beton, zidărie, și asfalt, cu artere de trafic trepidant, cu fabrici, uzine, alcătuind un mediu artificial în care natura vie este supusă unei permanente agresiuni. Putem spune că omul modern, uitând uneori că aparține naturii , și-a artificializat în așa măsură viața , încât în prezent s-a neglijat pe sine ca ființă biologică. Microclimatul urban se caracterizează prin temperaturi mai ridicate , uscăciune atmosferică , reducerea curenților de aer naturali. Creșterea temperaturii se datorează atât emisiunilor de căldură în atmosferă, generate mai ales de industrie, cât și înmagazinării căldurii în timpul zilei de către volumele construite și ariile de beton și asfalt. Diferențele anuale osilează între 0,5 și 1 , 5 grade celsius, dar în sezonul cald pot ajunge până la 10 grade celsius în orașe față de împrejurimi. Stagnarea căldurii prin oprirea vântului de către clădiri , cu atât mai mult cu cât acestea sunt mai înalte și mai dese , determină și scăderea umidității relative a aerului, favorizând maladiile respiratorii. În acelasi timp reducerea ventilației împiedică primenirea aerului. Poluarea reprezintă aspectul cel mai pregnant al alterării mediului, cauzată de civilizația modernă.

Impurificarea atmosferei orașelor și centrelor industriale , răspândindu-se și în zonele înconjurătoare , uneori la mari distanțe , are consecințe negative asupra omului și a celorlalte viețuitoare. Factorii generatori de poluare sunt termocentralele, industria chimică, industria de rafinare și prelucrare a petrolului, metalurgică, de prelucrare a produselor minerale, etc, în mare măsură mijloacele de transport ( motoarele cu ardere internă), la care se adaugă și activitatea curetă a populației. Aceste surse emit în atmosferă cantități mari de noxe, cu consecințe negative directe și indirecte asupra sănătății omului și a celorlalte viețuitoare. Noxele din atmosferă sunt sub formă de gaze , aerosoli, fum, praf, particule solide, . Acestea, prin intermediul aparatului respirator ajung în organism, putând cauza grave tulburări ale funcțiilor vitale, în raport cu natura și concentrașia poluantului.  Foarte toxice sunt unele gaze precum : hidrocarburile nearse, oxizii de carbon, oxizii de azot, clorul, fluorul, dioxidul de sulf, sulfura de carbon, , pulberile fine, ajungând până la dimensiuni de aerosoli ( o milionime până la 1/5000 mm )conținând plumb , arsen, cadmiu, etc. Dar si substantele mai puțin toxice, prin prezența în atmosferă în mari cantități, sunt poluante. Atmosfera încărcată c u impurități, care devin nuclee de condensare, formează deasupra orașului o piramidă de vapori care reține o parte din radiațiile ultraviolete și diminuează intensitatea luminii cu până la 20 – 25 %.

Conditiile meteorologice si relieful influenteaza gradul de poluare. Curentii de aer disperseaza noxele , diminuând concentratia acestora, dar raspandindu-le pe arii mai largi. Precipitatiile pot accentua efectele nocive prin producerea ploii acide , sau , dimpotrivă, pot reduce poluarea aerului prin antrenarea particulelor solide către sol, impurificându-l indirect pe acesta. În mediul urban , creșterea umidității atmosferice determină aspecte nefavorbaile ca formarea ceții acide, cu acumularea poluanților sub formă de particule solide și aerosoli. Inversiunea termică poate cauza mai ales în zonele depresionare menținerea unui plafon de noxe la mică înălțime creând o atmosferă greu respirabilă. Poluarea atmosferei este mai mare in orasele industriale situate pe vai si in depresiuni ( Resita, Vulcan, Comarnic, Tarnaveni, etc).

În țara noastră , poluarea în anumite zone s-a apropiat de limitele critice, ridicând probleme complexe ecologice și social economice care au pus imperativ problema retehnologizării și chiar a ănchiderii unor linii de producție și a unor intreprinderi. Dereglările produse factorilor fizici ai mediului în orașe cuprind și poluarea și degradarea solului, impurificarea apelor naturale.

Acumularea substanțelor nocive în sol are loc atât prin preluarea din atmosferă a poluanților de către precipitații , cât și prin depunerea gravitațională a acestora, la care se adaugă aportul direct al omului ( reziduuri ale produselor petroliere, sare, var nestins, carbid, moloz, deseuri nedegradabile biologic, etc.). Mai sunt unele acțiuni precum  decopertarea terenurilor de stratul fertil , umpluturile cu pământ necorespunzător, excesul de îngrășăminte și pesticide creează condiții nevaforabile pentru vegetație și pentru viața organismelor din sol.

Poluarea solului , provenită din atmosferă, din ape sau prin impurificare directă, determină reducerea capacității de ameliorare a calității mediului de către vegetația pădurilor și a spațiilor verzi urbane: deasemenea , cauzează poluarea produselor agroalimentare provenite din culturile situate în perimetrele urbane si suburbane afectate de poluare. Apele naturale , impurificate prin deversarea reziduurilor industriale și menajere , se transformă în vectori ai agenților poluanți, cu urmări negative potențiale pentru om, animale, vegetație, și directe pentru sistemele ecologice acvatice.

Viața omului este condiționată de întreg complexul ecologic, de întreaga biosferă și de aceea, echilibrul acesteia este decisiv pentru umanitate.

Autor Constantin Claudiu

Publicat 14.09.2011

Bibliografie : ‚ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ. Dr. Ana- Felicia Iliescu

Editura Ceres 2003.