Plante medicinale folosite împotriva cancerului la sân – Degeţelul roşu, Digitalis purpurea
Degeţelul roşu, plantă erbacee bienală,ce face parte din familia Plantaginaceae, sub denumirea ştiinţifică Digitalis purpurea, este o plantă medicinală dintre primele plante folosite în scopuri farmaceutice. Originară din America de Nord şi Europa centrală este întâlnită atât în flora spontană , la marginea pădurilor, în poieni, iar mai apoi a început să fie cultivată pentru extragerea digitalinei folosită în fabricarea medicamentelor.
În 1785 , un medic de la ţară pe nume William Withering , a observat o îmbunătăţire remarcabilă la un pacient cu insuficenţă cardiacă congestivă după ce a luat un remediu tradiţional din plante. Ulterior a identificat ingredientul activ pe nume digitalina, şi a scris o carte pe această temă şi despre realizările sale medicale.
Frunzele sunt aranjate în spirală, simple, 10-35 cm lungime şi cam 5-12 cm lăţime, şi sunt acoperite cu fire de păr alb-gri pufos şi glandular. Frunzişul formează o rozetă strâns la nivelul solului, în primul an.
Floarea sub formă de stem se dezvoltă în al doilea an, de obicei 1 – 2 m înălţime, uneori mai mult. Florile sunt aranjate în grupuri terminale, alungite, şi fiecare floare este tubulară şi independent. Florile sunt de obicei de culoare violet, dar unele plante, în special cele cultivate, pot fi roz, roşu, galben, sau alb. Corola este reperată în interiorul părţii de jos a tubului. Perioada de înflorire este la începutul verii, uneori cu flori suplimentare tulpini în curs de dezvoltare mai târziu, în sezon.
Degeţelul roşu se înmulţeşte prin seminţe, semănate direct în grădină în lunile de toamnă, cât mai aproape de iarnă pentru o bună umiditate, după răsărire poate fi rărit la o distanţă de circa 30 de cm pe rând. Între rânduri se poate lăsa o distanţă de circa 30- 50 cm dacă o semănaţi în scop decorativ, pentru suprafeţe de producţie este nevoie de o distanţă de circa 50 de cm minim.Adâncimea de semănat trebuie să fie superficială, circa 1 cm, având în vedere că seminţele sunt mici.
Degetelul roşu se cultivă în zonele umede şi răcoroase ale ţării spre exemplu în sud specia se cultivă numai în condiţii de irigare. Degeţelul roşu se poate cultiva pe orice tip de sol dar cele mai potrivite sunt solurile fertile şi structurate. În mod spontan, degeţelul roşu creşte pe locuri înalte unde solul are o umiditate redusă dar umiditatea atmosferică este ridicată. Pe locurile joase unde apa stagnează, degeţelul iernează mai greu şi este atacat de putregaiuri la rădăcină. În cultură, daca este inmulţit prin răsad , are nevoie de multa apă, mai ales la plantare şi după plantare. În câmp răsare de regulă bine dacă a fost semănat în pragul iernii, fiindcă solul are umezeală în permanenţă până la suprafaţă. Este cunoscut ca o specie heliofila. Deşi creşte spontan în zona pădurilor, degeţelul roşu se găseşte numai în păduri luminoase de conifere înalte sau în luminişuri.
Oamenii de ştiinţă din SUA au descoperit recent că un medicament extras din degeţelul roşu , poate încetini considerabil migrarea celulelor maligne şi în alte părţi ale corpului. Cercetările arată că digoxina, substanţa activă extrasă din degeţelul roşu ( sau foxglove), poate bloca producerea unei proteine numite HIF-1, care este în răspândirea tumorilor la sân. Cea mai recentă descoperire făcută la Universitatea John Hopkins din Baltimore, USA, arată că se poate produce un medicament relativ ieftin dar cu efienţă mărită împotriva cancerului la sân.
Autor Constantin Claudiu
Publicat 26.11.2011
