Passiflora – Passiflora caerulea – Floarea pasiunii în grădina noastră – Cultivare, sfaturi utile, înmulţire.

Floarea pasiunii este o plantă perenă, asemănătoare viţei de vie, originară din America de Sud, capabilă să crească chiar şi 15 metri înălţime dacă este dirijată corespunzător. Astăzi este cultivată în întreaga lume, în Paraguay spre exemplu  floarea de Passiflora este considerată floare naţională.

Genul Passiflora cuprinde peste 400 de specii, toate foarte apreciate  pentru efectul lor deosebit de decorativ şi florile de formă unică. Passiflora este o plantă cu creştere puternică , ce poate fi cultivată şi în vas, suportă tăierile de primăvară  pentru  corectarea  formei, iar iarna în zonele mai călduroase din ţara noastră poate fi lăsată afară.

Passiflora este o liană căţărătoare cu tulpini de până la 5 metri lungime, frunzele sunt persistente, mari, florile sunt solitare, stelate, cu diametrul de până la 10 cm, frumos mirositoare, de culoare gri – verzui cu numeroase filamente purpurii la bază, albe la mijloc şi albastre în vârf, deasupra filamentelor se află stilul cu 3 stigmate orizontale înconjurate de stamine galben – aurii. Passiflora înfloreşte pe toată perioada verii, până toamna, însă florile ţin de fapt doar o zi, după care cad. Acest neajuns este compensat de abundenţa florilor ce apar zilnic, astfel vor decora toată vara cu aspectul lor deosebit.

Fiind o plantă perenă , se poate utiliza la decorarea teraselor sau a balcoanelor, cultivată în vas, iar iarna dacă locuiţi într-o zonă a ţării cu ierni aspre şi geroase puteţi să o aşezaţi într-o cămară luminată până la primăvara următoare. O altă utilizare ar putea fi la decorarea teraselor de bar, ca plantă de frontieră, chiar în jardiniere de exterior dirijate pe suport de lemn. O terasă cu 6 sau 8 mese poate fi foarte frumos incercuită cu nişte jardiniere cultivate cu passiflora, efectul decorativ va fi pe măsură, iar privirile trecătorilor vor fi oprite de această barieră vie încărcată de florile  passiflora.

Din punct de vedere istoric , passiflora este asociată datorită formei şi aspectului florii coroanei lui Iisus Hristos, în Spania este denumită „ Espina de Christo „ adică Coroana lui Cristos iar în Germania este denumită „ Steaua Fecioarei Maria „. În Japonia este denumită planta „ Ceasornic „. În Evul Mediu, floarea passiflora reprezenta misterul patimilor lui Hristos, pentru că includea simboluri ale crucificării sale, corola de 72 de filamente era asociată cu spinii din coroana lui Hristos ce se spune că avea tot 72 de spini, cele 5 stamine simbolizează cele 5 răni, iar cele 3 stiluri ale pistilului simbolizează cele 3 cuie de pe cruce.

Fişă tehnică

Expunere

Passiflora este o plantă ce suportă expunerea în soare direct, cât şi poziţiile de semiumbră, sau jumătate de zi soare. Dacă este cultivată la baza unor arbori poate fi dirijată pe trunchiul lor, puterea de acoperire este destul de bună. O altă variantă este cultivarea în jardiniere de exterior cu palier de lemn de diverse forme pentru dirijarea vegetaţiei.

Substratul de pământ

Un amestec de pământ fertil cu drenaj bun este cea mai bună alegere pentru cultivarea passiflorei. 30 % pământ de pădure , 30 % turbă, 20 % nisip, 5 % pietriş , 5 % mraniţă,10 % perlit, ar fi o proporţie potrirvită pentru o cultură adecvată. Prea mult gunoi tip mraniţă va duce la o dezvoltare luxuriantă a plantei în detrimentul florilor. Nisipul şi pietrişul este foarte important pentru a  asigura un bun drenaj şi a menţine substratul umed. Ph –ul trebuie să se încadreze între 6,1 şi 7, 5.

Apă şi fertilizare

Passiflora are nevoie de udări regulate, trebuie să urmăriţi cu atenţie substratul de pământ pentru a interveni la timp, iar pentru udare este indicat a se folosi apă de ploaie pentru a nu modifica în timp aciditatea solului.  Pentru fertilizare succese notabile se obţin dacă folosiţi un îngrăşământ lichid dizolvat în apa de udat şi administrat o dată pe săptămână în timpul verii. Deasemeni , puteţi utiliza şi fertilizanţi foliari pe timpul verii, 2 -3 stropiri în timpul unui an de vegetaţie este de ajuns.

Înmulţire

Sunt mai multe metode ce pot fi utilizate, una dintre ele este prin butaşi prelevaţi în  timpul verii  care trebuie puşi la înrădăcinat într-un substrat de turbă în amestec cu perlit. O altă variantă de înmulţire este prin seminţe, este cea mai facilă metodă în sensul că este şi cea mai ieftină. Se găsesc în comerţul nostru seminţe la preţuri foarte accesibile, pe care le puteţi semăna în vase de 9 cm spre exemplu, toamna sau primăvara devreme. După ce răsadul are minim 2 frunze adevărate le puteţi transplanta în ghivece mai mari, de 17 cm , sau 19 cm , unde puteţi să-i asiguraţi şi un mini palier de dirijare.

Mult succes!

Autor Constantin Claudiu

Publicat 24.05.2011