Pagube si pierderi ocazionate de atacul agentilor fitopatogeni

Se estimeaza faptul ca bolile, daunatorii si buruienile interfera cu productia, pierderile
înregistrate fiind cuprinse între 31 si 42%, pentru ansamblul culturilor de pe glob. De
asemenea, s-a estimat faptul ca, din media de 36,5% a pierderilor înregistrate, 14,1% sunt
generate de boli, 10,2% de insecte si 12,2% de buruieni (Agrios, 2005).
Alterarile care ating valoarea de utilizare a plantei (de ex. valoarea estetica, în cazul plantelor
ornamentale), recolta (randamentul) sau potentialul de productie (de ex. longevitatea, pentru
plantatiile pomicole) sunt cuprinse în notiunea de pagube. Deficitul economic sau social care
rezulta din pagube, definit ca valoare finaciara, exprima pierderile economice.
Tipul si nivelul pierderilor produse ca urmare a prezentei bolilor variaza cu tipul de cultura
sau recolta, agentul patogen, factorii de mediu, masurile de control practicate precum si cu o
combinatie a acestor factori.
Tipul de productie (culturi comerciale, culturi de subzistenta în regiuni neindustrializate,
gradini de agrement) trebuie, de asemenea, luat în considerare. Câteva pete superficiale de
rapan (Venturia inaequalis, V. pirina) la merii sau perii dintr-o gradina de agrement reprezinta
un simptom si constituie o paguba (la nivel estetic, în comparatie cu un fruct sanatos,
“perfect”) dar nu antreneaza pierderi finaciare, fructul nefiind destinat comercializarii. In
schimb, într-o livada destinata comercializarii productiei, petele de rapan declaseaza recolta si
diminueaza valoarea de piata (ceea ce reprezinta o pierdere financiara), aspectul lor fiind mai
putin apreciat. De asemenea, aceste pete superficiale de rapan pot fi ulterior invadate de
paraziti secundari (Trichothecium, Monilia) care pot genera putrezirea si necomercializarea
fructelor (Lepoivre, 2003).
Bolile plantelor pot afecta cantitatea si calitatea recoltei. Majoritatea bolilor plantelor au
repercusiuni asupra randamentului (cantitativ), la nivelul productiei sau în perioada de
depozitare. Frecvent, pierderi severe sunt generate de calitatea recoltei. De exemplu., daca patarile
foliare sau bolile de tip rapan ale legumelor, fructelor sau plantelor ornamentale au un efect
mai mic asupra cantitatii recoltate, calitatea acesteia poate reduce valoarea de piata pâna la a
face neprofitabila cultura sau pâna la pierderi totale. Astfel, un atac de rapan de numai 5%
poate reduce la jumatate pretul merelor.

Bolile plantelor pot limita tipul de culturi si industria în anumite regiuni geografice. De ex.
castanul american a fost anihilat în America de Nord ca timber tree ca urmare a atacului
patogenului Cryphonectria parasitica iar ulmul american a fost eliminat ca arbore de
ornament în urma atacului patogenului Ophiostoma ulmi (boala olandeza a ulmului).
Bolile plantelor pot determina acumularea de toxine în produsele recoltate. Bolile plantelor
cultivate pot avea, în afara consecintelor economice evidente, si efecte ascunse, greu de
detectat. Prezenta substantelor toxice elaborate de ciupercile fitopatogene – micotoxine –
poate devaloriza recolta. In plus, cazurile de intoxicare ca urmare a consumului de alimente
contaminate de ciuperci microscopice sunt cunoscute din vechime (focul Sfântului Anton
generata de cornul secarei sau boala beriberi produsa de diferite specii de Penicillium).

Bolile plantelor pot genera pierderi economice. Pierderilor directe, cantitative si calitative, li
se adauga diferite pierderi finaciare. Astfel, fermierul trebuie sa utilizeze varietati sau specii
de plante rezistente, poate, mai putin productive sau, comercial mai putin profitabile
comparativ cu altele. Alte costuri sunt ocazionate de necesitatea aplicarii masurilor de control
– incluzând aici tratamentele chimice (costuri cu achizitionarea si depozitarea produselor
fitosanitare, aplicarea tratamentelor) precum si a altor masuri de control precum si de perioada
de pastrare a produselor recoltate.
Unele boli pot fi controlate prin aplicarea aproape în totalitate numai a unei masuri. Pentru
alte boli, însa, nu sunt disponibile înca masuri eficace de control si numai o combinatie de
masuri culturale si utilizarea unor varietati rezistente poate face posibila reusita culturii.
Totusi, pentru majoritatea bolilor plantelor, controlul este atins în practica prin utilizarea
produselor fitosanitare. In acest caz, beneficiile cu aplicarea acestei masuri de control sunt
mai mari decât pierderile directe (datorate bolii) si indirecte (costurile cu aplicarea).
In plan macroeconomic, pierderile cantitative (diminuarea randamentului) sunt însotite si de
restrictii în comercializarea recoltei, legislatiile fiecarei tari importatoare impunând standarde
de calitate fitosanitara.
Desi tipul si marimea pierderilor financiare sunt extrem de variate, fermierii bine informati
utilizeaza combinatii ale masurilor de control – varietati rezistente, masuri culturale, chimice
si biologice, aceasta permitând obtinearea de recolte si beneficii chiar în anii cu epidemii.
Pierderile ocazionate de agentii patogeni pot fi:

a. Pierderi directe (productie)
 pierderi primare – afecteaza productia (efect imediat) – diminuarea cantitatii si calitatii
recoltei
 pierderi secundare – afecteaza potentialul de productie (efect diferentiat) –
contaminarea culturilor urmatoare; diminuarea capitalului de productie (longevitatea
culturilor perene, productivitate)
b. Pierderi indirecte (conservare si utilizare) – în cursul depozitarii, la producator; la
prelucrarea industriala; la consumator

Aprecierea pierderilor este, adesea, dificil de cuantificat. In teorie, este comparata o situatie de
fapt (nivel de productie corespunzator gradului de atac al unui agent patogen) cu o situatie
ideala (absenta bolii), ceea ce tehnic este adesea imposibil de reprodus pe scara larga
Lepoivre, 2003).
Pierderile se pot aprecia în comparatie cu un randament potential teoretic, într-un mediu
abiotic ideal (lumina, fertilizare, temperatura, apa) si liber de patogeni. Randamentul real
maxim este atins în conditii ecologice reale (cu limitarile asociate) si se evaluaeza cu cele mai
bune practici culturale si aplicând o protectie totala (independent de rentabilitatea sa
economica sau de impactul sau asupra mediului înconjurator). Aceste date trebuie interpretate
cu prudenta, date fiind si alte interactiuni existente (efectul pesticidelor asupra plantei,
parazitilor secundari etc.). Prin scaderea randamentului obtinut în absenta masurilor de control
din randamentul maxim real se obtin pierderile potentiale datorate agentilor patogeni.
Pierderile reale sunt cele observate efectiv, chiar daca au fost aplicate masuri de protectie
(culturale, genetice, chimice si biologice). Reducerea pierderilor (pierderi potentiale din care
se scad pierderile reale) atribuita masurilor de protectie si raportata pierderilor potentiale
permite evaluarea gradului de eficacitate a acestor masuri. 
Principalele dificultati în evaluarea pierderilor de randament si consecintele economice si
sociale sunt generate de distributia variabila a bolilor în timp si spatiu, interactiunea dintre
boli, insecte si buruieni, factori economici si sociali.
Dintre datele necesare pentru a cuantifica cu precizie impactul bolilor – rar disponibile (putine
anchete sunt realizate la scara mondiala, fiabilitatea surselor care stau la baza acestora este
dificil de controlat) mentionam:
 cunoasterea zonei geografice (extindere geografica a bolii)
 intensitatea si frecventa bolii în diferitele parcele cultivate
 cunoasterea relatiei între pierderile de randament si intensitatea bolii, ca si modul în
care alti patogeni, insecte sau buruieni pot afecta aceasta relatie
 variabilitatea anuala legata de conditiile climatice
Impactul macroeconomic si social al pierderilor de randament difera în functie de nivelul de
industrializare al tarilor în cauza. Astfel, în SUA, pierderile ocazionate culturilor (înainte si
dupa recoltare) sunt evaluate la 40% din productie, chiar daca sunt aplicate variate masuri de
control.
Asemenea pierderi afecteaza producatorul individual dar procentul populatiei active din
agricultura fiind de 2-3%, veniturile din aceasta activitate nu reprezinta decât un mic procent
din venitul national. Astfel, chiar daca pierderile se cifreaza la cateva zeci de miliarde de
dolari, masa specifica a acestora într-o economie diversificata si industrializata este relativ
limitata. La polul opus, în tarile a caror economie este axata pe agricultura, impactul
pierderilor de randament datorat bolilor si daunatorilor este important. In America Centrala,
peste 50% din populatia activa este angajata în agricultura; pierderile din principalele culturi
se ridica la 20-30% iar cele înregistrate dupa recoltare depasesc aceste valori. In acest tip de
agricultura, masa relativa a pierderilor ocazionate de agentii patogeni este extrem de
importanta asupra economiei si utilizarii fortei de munca (Lepoivre, 2003).

Bibliografie  Fitopatologie , Conf. Dr. Beatrice Iacomi , Bucuresti ,2010

Publicat 11.03.2012

Foto http://www.plantmanagementnetwork.org

Share

Comments are closed.