Mammillaria – Cultivare, sfaturi utile, inmultire – familia Cactaceae

Genul Mammillaria reuneşte peste 150 specii pitice originare din sudul SUA şi jumătatea nordică a Americii de Sud. Cea mai cunoscută este specia Mammillaria prolifera (Mill.) Haw. Tulpinile sunt sferice, dispuse dens, ca şi boabele de struguri într-un chiorchine, fiecare dintre ele cu mamile mici purtătoare de areole cu spini subţiri, numeroşi, alb–gălbui. Florile mici, galbene cu striuri roşietice, înfloresc primăvara – vara şi sunt urmate de fructe obovoide, roz–roşietice, comestibile.
Toate speciile de Mammillaria se caracterizează prin exigenţe ridicate faţă de lumină însă vara, în zilele cu arşiţă puternică, plantele se vor feri de expunerea directă la soare. Temperatura optimă din sezonul de iarnă este de 8–10 °C ziua şi 5–6 °C noaptea. 

Ingrijire

Îngrijirea cactuşilor este destul de uşoară, dacă se respectă exigenţele faţă de factorii de mediu în raport cu specia şi sezonul. Pe lângă lucrările de asigurare a condiţiilor de mediu favorabile se mai au în vedere transplantarea, fertilizarea şi prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor. Transplantarea se face la interval de 2–4 ani, după trecerea perioadei de înflorire, schimbând, la nevoie şi mărimea ghiveciului, în raport cu volumul vegetativ al plantei. Fertilizarea fazială se face doar pe parcursul sezonului cald, la interval de o lună, folosind îngrăşăminte minerale complexe .

Inmultire

Înmulţirea prin seminţe se practică atunci când se doreşte obţinerea unui număr mare de plante noi. În condiţii de apartament seminţele se obţin doar prin polenizare artificială. Semănatul se face în lădiţe sau ghivece nu prea înalte, dezinfectate în prealabil. Ca substrat pentru semănat se foloseşte un amestec uşor, bine drenat (de exemplu, turbă roşie, nisip grosier, sfărâmături de roci de 2–4 mm, în părţi egale), dezinfectat şi acesta în prealabil. După semănat se udă prin infiltraţie şi se asigură aceleaşi condiţii de mediu ca şi în cazul butăşirii sau altoirii. Germinaţia seminţelor şi răsărirea plantelor se produc în interval de 1–2 săptămâni până la 1–2 ani, în funcţie de specie. Creşterea plantelor este mai mult sau mai puţin lentă, astfel că repicatul răsadurilor este posibil de la 2–3 luni până la 1–1,5 ani de la răsărire. După alte 6–8 luni răsadurile pot fi plantate în ghivece mici, cu diametrul de 4–5 cm, urmând ca pe măsură ce plantele cresc să se facă transvasarea în ghivece mai mari.

Bibliografie

Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010

foto : http://elite-pets.narod.ru

 

Comments are closed.