Lisianthus – Cum producem lisianthus pentru flori taiate – familia Gentianaceae

Lisianthus este originar din Mexic şi SUA   si a cunoscut o ascensiune spectaculoasă în sortimentul floricol al ultimelor decenii, atât ca floare tăiată cât şi ca plantă la ghiveci. Se cunosc circa 25 de specii ale genului Lisianthus dintre care specia cultivată, care a cunoscut cea mai mare extindere este Lisianthus russelianum Hook. (syn. Eustoma russelianum Don G., Eustoma grandiflora (Ref.) Shinn) – lisiantus.

 Lisianthus este o specie perenă ce se cultivă ca plantă anuală sau bienală. Într-o primă fază planta creşte ca o rozetă de frunze iar mai târziu formează una sau mai multe tulpini florale cu lungimea de 40– 80 cm. Acestea sunt mai mult sau mai puţin ramificate în partea superioară şi garnisite cu frunze sesile, verzi–albăstrui, oval–lanceolate, dispuse opus. Creşterea plantei în faza de răsad este foarte lentă astfel că de la semănat şi până la plantarea la locul de cultură, când plantele trebuie să aibă 2–3 perechi de frunze sunt necesare între 8 şi 12 săptămâni, în funcţie de soi şi varietate. Numărul final de perechi de frunze care se formează pe o tulpină florală este de 8–10. În condiţii de temperaturi ridicate prelungite, planta rămâne în faza de rozetă fără să mai dezvolte tulpini florale, acesta constituind un risc major al culturilor de lisiantus; totuşi, în ultima perioadă s-au creat varietăţi, soiuri şi hibrizi mai mult sau mai puţin toleranţi la temperaturile ridicate.
Florile sunt campanulate, dispuse în vârful ramificaţiilor tulpinii şi având corola alcătuită din 5 petale lucioase, catifelate, colorate în nuanţe foarte diferite de albastru, roz, violet, alb, unicolore sau bicolore. La deschiderea maximă, dimensiunile corolei pot atinge 6–9 cm lungime şi 5–8 cm diametru. De la semănat la primul val de înflorire sunt necesare 5–7 luni, plantele fiind capabile să producă un al doilea val de înflorire după circa două luni de la prima recoltă. Fructele sunt capsule alb–gălbui şi conţin seminţe foarte mici (circa 19.000 seminţe/gram).

Temperatura. Plantele de Lisianthus se caracterizează printr-un puternic termoperiodism diurn, ele solicitând praguri termice foarte precise pe diferitele etape ale creşterii şi dezvoltării. Astfel, temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor este de 20–25 °C iar pentru creşterea incipientă a răsadurilor sunt necesare 21–24 °C ziua şi 15–18 °C noaptea. În faza de creştere vegetativă intensă şi înflorire temperaturile optime sunt de 16–18 °C ziua şi 10–12 °C noaptea.
Lumina. Lisianthus manifestă exigenţe ridicate faţă de intensitatea luminoasă în toate etapele ciclului biologic, inclusiv în faza de germinaţie a seminţelor care sunt caracterizate prin fotosensibilitate pozitivă. Nivelul minim al intensităţii luminoase în timpul procesului de germinaţie a seminţelor este de 3000 lucşi iar nivelul optim din timpul perioadei de creştere vegetativă intensă şi înflorire este de 30.000–40.000 lucşi.
Majoritatea autorilor consideră Lisianthus o plantă indiferentă faţă de durata zilei în timp ce alții susţin că zilele lungi de 14–16 ore determină o creştere vegetativă mai viguroasă şi o înflorire mai timpurie a plantelor.
Apa. Plantele de Lisianthus sunt foarte sensibile atât la excesul cât şi la insuficienţa apei. Substratul se va menţine permanent reavăn prin udări dese şi cu cantităţi mici de apă. După recoltarea florilor din primul val de înflorire udările se vor reduce uşor până la reluarea creşterilor ce vor permite obţinerea celui de-al doilea val de înflorire. Umiditatea atmosferică trebuie menţinută la un nivel moderat (60–70 %), exceptând primele 2 săptămâni de după înfiinţarea culturii când aceasta trebuie să fie ceva mai ridicată (80–85 %), pentru a favoriza restabilirea mai rapidă a plantelor.

Aerul. Serele se vor aerisi regulat, cu grijă însă pentru a nu crea curenţi reci de aer. De asemenea, substratul de cultură se va afâna periodic pentru a permite o cât mai bună circulaţie a oxigenului la nivelul sistemului radicular al plantelor. Substratul de cultură trebuie să fie uşor spre mijlociu, cu fertilitate moderată, bine drenat; manifestă o toleranţă largă în privinţa pH-ului, de la 5,7 la 7,0.  

În condiţiile din ţara noastră culturile de Lisianthus se realizează doar în sere. Pentru cultura în seră, practicată în condiţiile ţării noastre, atât sera cât şi substratul de cultură se pregătesc prin lucrările specifice înfiinţării oricărui ciclu de cultură în seră. La fertilizarea de bază se aplică 4–5 kg/m2 turbă + 2–3 kg/m2 mraniţă + 80 g/m2 superfosfat + 50 g/m2 sulfat de magneziu.
Epoca optimă de înfiinţare a culturii pentru condiţiile din ţara noastră este la sfârşitul iernii – primăvara, ceea ce presupune ca semănatul să se facă în perioada de toamnă – iarnă. Această epocă de plantare permite obţinerea primului val de înflorire la sfârşitul primăverii, respectiv, vara. Densitatea optimă a plantelor este de 40–60 plante/mp şi ea se asigură prin plantarea materialului biologic la distanţele de 13–15 cm, atât între rânduri cât şi între plante pe rând. În momentul plantării substratul trebuie să fie reavăn iar imediat după plantare se udă individual cu jet slab de apă fiecare plantă.
De asemenea, după udarea de la plantare se recomandă executarea tratamentului la colet cu un fungicid sistemic care să prevină atacul bolilor coletului.

Bibliografie

Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010

foto : http://www.robsplants.com

 

 

 

Comments are closed.