Istoria dezvoltării culturii florilor

În țările cu o civilizație veche, descoperirile arheologice au scos la iveală faptul că popoarele antice cunosteau și cultivau diverse specii de plante floricole.Oamenii primitive și-au manifestat la inceput dragostea pentru frmos prin tatuări, vopsirea buzelor , apoi, și-au împodobit trupul sau și-au ornamentat diferitele obiecte casnice , unelte de lucru, locuințe , cu flori.

Se citează , în vechile documente , că pe o parte a unei medalii găsită într-un mormânt din Altai , care datează de circa 7000 de ani, era reprezentat un trandafir în relief cu semnificația , probabil a unei anumite utilități sau datine. Documentele arată  de  asemenea, că faraonii creșteau în grădinile lor anemone, iar narcisele și crinii erau folosite de vechii egipteni la coroanele funerare. În mormintele egiptene , s-au identificat pe gravurile în piatră mai multe specii de plante floricole cu modul lor de cultură, semințe de iasomie, etc.  Cultivate mult de egipteni erau o serie de plante floricole valoroase printre care : trandafirul, rezeda, crinul, lotusul. Pe lângă aspectul decorativ , lotusul mai era folosit ca plantă alimentară, deoarece prin semințe se obținea făină pentru pâine , iar rizomii se consumau fierți. De o deosebită atenție se bucura cultura florilor și în Persia , Babilon, Palestina, India, Pensinsula Italică,  la mezi si fenicieni, care in afară de plantele enumerate mai sus, cultivau zambile, narcise, lalele, maci, toporași, liliac, albăstrele, mirt, etc.

În Iudeea, lângă Ierusalem, era vestită Valea Trandafirilor lui Solomon , precum și grădina acestuia din crini si crocus. Tot în această perioadă era cunoscută preocuparea de punere în valoare a florilor, așa cum reiese din descrierea referitoare la Grădinile Suspendate ale Semiramidei din Babilon, care după câte se știe a constituit una din cele 7  minuni ale lumii antice. Nu trebuie uitate nici grădinile iraniene , așa zisele paradisuri decorate cu lalele și zambile , narcise , maci, toporași , crini, liliac, mirt și trandafiri.  În China și Japonia erau cunoscute crizantema, bujorul, camelia, azaleea, stanjenelul și diferite specii de crin care au contribuit mult la îmbogățirea sortimentului floricol mondial. Au fost descoperite in Creta Antică, fresce și vase decorate cu crini datând din anii 1800 – 1600 Î.Hr.. Grecii datorită pătrunderii lor până în Asia cu ocazia războaielor , precum și datorită ocupației lor , negoțul și transportul pe mare , care favoriza multiple legături comerciale cu principalele țări din antichitate , au reușit să adune cele mai frumoase specii de plante decorative , realizând frumoase grădini pe terase ornate cu flori , fântâni , coloane și vase. De asemenea, florile, ( crocus, crini și zambile) erau folosite în temple și la jocurile olimpice pentru încununarea învingătorilor. Filozoful Teofrast ( 327- 287 Î.Hr. )în lucrările sale de botanică , ocupându-se de descrierea a peste 500 de specii și grupuri de specii , menționează și anemonele , crocusul, ciclamenul, crinul, narcisa, etc.

Cuvântul bacalaureat provine de la denumirea de bacă a fructelor de laur , care împreună cu frunzele plantei, se foloseau la confecționarea coronițelor  pentru premierea celor mai buni elevi.

Printre alte flori , grecii cultivau trandafirii, bujorii, primulele, crinii, omagul, merișorul, garoafele, moțul curcanului, panselele, mixandrele, stanjeneii, gura leului, nemțișorii, părăluțele , zambilele, gladiolele, macii, violetele, laurul, mirtul, etc.

Numeroasele scrieri ale vremii atestă că florile la romani se bucurau de o atenție deosebită. Astfel, poetul Marțian spune că în Roma “satul s-a mutat în oraș”. Poetul Horațiu, spune că plantele de ornament, trandafirii și mixandrele, au luat locul altor plante mai folositoare.Poetul Virgiliu ( 70 – 19 I. Hr.) , în câteva poeme menționează crinii ca simbol al virginității.

În vestitele lor grădini romane ( Hortus Romanus ) , locul principal era ocupat de flori, care erau folosite la împodobirea locuințelor, templelor și băilor. Cele mai apreciate erau : lalele, zambilele, narcisele, violetele, gladiolele, iar garoafele si trandafirii iarna se cultivau sub sticlă.

În grădinile strămoșilor noștri daci se cultivau diferite plante luate din flora spontană , care erau folosite în scopuri medicinale, de exemplu : mătrăguna, spânzul, iarba mare, iar altele în scopuri decorative : merișorul, albăstreaua, lăcrămioarele, bujorul, priboiul, etc. Cu timpul , sortimentul floricol s-a îmbogățit , pe de o parte cu plante aduse din Grecia, și pe de altă , cu o serie de plante care inițial au servit în scopuri medicinale și după ocuparea Daciei de către legiunile romane, au fost folosite ca flori de decor, cum sunt : busuiocul, rozmarinul, măghiranul, melisa, salvia. Cultura florilor în Europa ia un avânt deosebit, mai întâi, prin introducerea multor specii din flora spontană, și apoi prin expansiunea romană, cuceririle arabe până în Spania și mai târziu, în timpul cruciadelor, când numeroși cavaleri medievali au adus noi specii din Orientul Apropiat. La îmbogățirea sortimentului floricol din Europa a mai contribuit descoperirea Americilor și colonizarea Africii și Asiei. Multe plante aduse de prin țările calde , pentru a rezista condițiilor de climă din Europa, au fost protejate, în adăposturi pe timpul iernii. Printre primele plante cultivate în Europa cu valoare decorativă se poate consemna : macul adus din Asia în anul 1100 Î.Hr., gladiolele aduse din Africa de Sud în anul 1659, iar cu 10 ani mai târziu din America de Sud cercelușii ( fuchsia ).Tot din America de Sud au fost aduși de către olandezi în anul 1684, călțunașii.

Din America de Nord au fost aduse în anul 1711 regina nopții, iar din Africa de Sud 3 ani mai târziu mușcatele.  Petuniile au fost aduse din Brazilia în anul 1924. Progresiv , cultura florilor s-a extins, iar prin selecție  și ameliorare au apărut o serie de forme și culori noi , ajungând să existe astăzi un mare sortiment de flori.

 

Comments are closed.