Iris – Iris x hollandica, Irisul olandez – familia Iridaceae

 

Genul Iris reuneşte circa 150 specii geophyte cu bulbi sau rizomi, originare din Europa, Asia, America de Nord şi Africa. Dintre acestea, pentru producerea florilor tăiate, se cultivă pe suprafeţe tot mai însemnate, mai ales în spaţii protejate, specia cu bulbi Iris x hollandica Hort. (irisul olandez), specie hibridă rezultată prin încrucişarea speciilor Iris xiphium praecox, Iris tingitana şi Iris lusitanica.

Planta formează în sol formează un bulb mic, cu membrana protectoare colorată în galben–brun. Tulpina florală poate atinge 40–50 cm şi este înconjurată de tecile frunzelor. Acestea sunt lineare, ascuţite la vârf, canaliculate, colorate în verde–glauc. Florile, colorate în nuanţe diferite de albastru, violet, galben şi alb, au foliolele exterioare mari, ovate, obovate sau rombice, răsfrânte în afară iar cele interioare lungi, mai mult sau mai puţin franjurate sau ondulate, dispuse aproape vertical. În culturi de câmp înflorirea are loc în mai – iunie, însă în seră înflorirea se poate eşalona în tot timpul anului prin controlul strict al factorilor care condiţionează cele două etape ale ciclului biologic – repausul şi perioada de vegetaţie. 

Temperatura. Pragul termic optim pentru creşterea şi înflorirea plantelor este de 13–15 °C. În timpul repausului, bulbii floriferi se păstreză în varianta cea mai simplă la temperaturi cuprinse între 25 şi 30 °C iar bulbilii la 16–18 °C. Pentru bulbii floriferi se cunosc însă multe scheme de tratamente termice aplicate în timpul repausului.
Lumina. Irisul olandez manifestă exigenţe ridicate faţă de intensitatea luminoasă, mai ales din momentul apariţiei bobocului floral. În acest sens, pentru culturile aflate în această fază în perioada de iarnă se va aplica iluminatul artificial asigurându-se 2 lămpi incandescente de 400 W la 3 mp suprafaţă cultivată.
Apa. Substratul trebuie menţinut permanent reavăn, mai ales din momentul intensificării creşterii, având grijă să se evite excesul de umezeală.
Aerul. Aerisirea regulată a serelor prezintă importanţă atât pentru menţinerea echilibrului între componenetele aerului. De asemenea, îmbogăţirea atmosferei în CO2 până la concentraţia de 0,01 % determină sporuri importante în privinţa calităţii florilor.
Substratul de cultură. Irisul olandez preferă solurile uşoare, bine drenate, fertile, cu pH uşor alcalin (7,3–7,5).

Înfiinţarea culturii.

În condiţiile zonei temperate, culturile producătoare de flori tăiate se realizează în sere, fie pe substraturi organice, fie – în varianta modernă – în culturi hidroponice (caz în care bulbii se plantează sau mai exact se aşează în plase de sârmă sau plăci alveolare iar nutriţia plantelor se asigură în exclusivitate cu ajutorul soluţiilor nutritive). Pentru culturile realizate pe substraturi organice se va acorda o atenţie deosebită lucrărilor de dezinfecţie a substratului şi spaţiului de cultură. La fertilizarea de bază se aplică 40–60 kg/ha mraniţă foarte bine descompusă şi 100–150 kg/ha azotat de potasiu, respectiv 150–200 kg /ha sulfat de potasiu.
Cel mai adesea, în seră se realizeză 3 cicluri de cultură: plantarea bulbilor în octombrie – decembrie pentru înflorirea de la sfârşitul iernii – începutul primăverii; plantarea bulbilor în ianuarie – mai pentru înflorirea de la sfârşitul primăverii – vara; plantarea bulbilor în septembrie pentru înflorire iarna.
Distanţele de plantare sunt de 10–12 cm între rânduri şi 6–8 cm între plante pe rând iar adâncimea de plantare variază între 6 şi 2 cm (se plantează mai adânc în perioadele călduroase şi mai superficial în perioadele răcoroase, pentru a nu se depăşi pragul termic optim de 13 °C necesar reluării vegetaţiei).  
Tot pentru menţinerea temperaturii la nivelul pragului termic optim, în toamnele călduroase, după plantare substratul de cultură se acoperă cu diferite materiale organice şi, atât substratul de cultură cât şi aleile de circulaţie din seră, se stropesc cu apă rece. Cu 1–2 zile înainte de plantare bulbii se dezinfectează prin îmbăiere în soluţii de insecto–fungicide; este foarte important ca în momentul plantării bulbii să fie zvântaţi.

Îngrijirea culturii.   

Pentru reuşita unei culturi de iris olandez este esenţial ca temperatura din seră să nu depăşească 13–15 °C iar în acest scop se vor lua toate măsurile necesare. Asigurarea unei intensităţi luminoase ridicate reprezintă, de asemenea, un factor de maximă importanţă pentru obţinerea unor flori de cea mai bună calitate. Substratul de cultură se va menţine permanent reavăn, având grijă să se evite atât excesul cât şi oscilaţiile de umiditate. Fertilizarea fazială se aplică în două etape (după apariţia frunzelor şi la detaşarea bobocului floral de frunze) cu îngrăşăminte minerale complexe NPK în raportul 5:8:9.

Bibliografie

Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010

foto: http://www.plantdelights.com

Share/Bookmark

Comments are closed.