Înmulţirea plantelor – mic îndrumar pentru grădină

Dacă ştii cum se înmulţesc plantele  din grădina ta atunci vei şti ce să faci pentru amenajarea acesteia an de an şi vei extinde speciile cultivate fără costuri prea mari.  Există mai multe metode de înmulţire, fiecare metodă cu avantajele şi dezavantajele ei, unele mai potrivite anumitor specii de plante din grădină.


Înmulţirea prin seminţe

Această metodă se aplică de obicei primăvara , la unele specii se poate face şi toamna. Este cea mai uşoară cale de a obţine plante noi, metodă ce are  costuri relativ scăzute, la noi în ţară preţul seminţelor la plic este cu mult mai scăzut decât în restul Europei, chiar dacă în ultima vreme a avut tendinţe de creştere, rămânem tot cu preţul cel mai mic din Europa . Pentru a cumpăra seminţe este de ajuns să vizitaţi orice centru de grădinărit, sau hypermarket şi cu siguranţă veţi găsi raionul de seminţe cu o ofertă vastă. Pe spatele plicului sunt întotdeauna câteva instrucţiuni ce trebuie să le parcurgeţi întocmai pentru a reuşi să obţineţi ceea ce vă doriţi.  Seminţele mici de exemplu, petunii, portulaca, lobelia, ţelină, este bine să le amesteci înainte de a le pune în răsadniţă cu un pic de nisip pentru a putea să le distribui mai bine ca să nu fie prea dese, şi după semănare le tasezi uşor cu o placă de lemn, sau sticlă ca să intre în contact direct cu solul , după care le uzi şi ca să le creezi un microclimat favorabil germinării le acoperi cu o bucată de sticlă la dimensiunea răsadniţei, sau a jardinierei folosite.  Seminţele mai mari se acoperă proporţional cu mărimea lor cu pământ de semănat, sau turbă, şi imediat după semănare se udă cu apă călduţă. Dacă vrei să ai grădina înflorită mai devreme semeni în răsadniţă mai devreme , chiar începând cu luna februarie, şi apoi muţi răsadurile la loc definitiv. Indiferent de tipul de recipient folosit ca răsadniţă ( lădiţe de semănat, cutii, jardiniere nefolosite, tăvi de semănat etc) ele trebuie dezinfectate înainte de a semăna pentru a nu fi purtătoare de boli. De obicei  seminţele se tratează cu substanţe cum ar fi Thiram, Captadin, formalina etc, multe firme ce împachetează seminţe pentru comercializarea fac ele această operaţie. Deasemeni , ulterior când vei repica şi vei planta definitiv în ghivece sau jardiniere , cele refolosite din anii trecuti este obligatoriu să le dezinfectezi an de an pentru a fi sigur că nu se transmit boli ce au rămas pe pereţii vaselor. Dacă nu aveţi posibilităţi de substanţe potrivite pentru dezinfecţie, se poate folosi cu succes hipoclorit, se pune într-un lighean şi se spală  toate vasele după care se lasă la uscat la soare.

Durata până la răsărire depinde de la specie la specie, şi în mare parte de temperatură potrivită germinării. Repicarea se face numai după ce plăntuţele au 2 – 3 frunze adevărate şi întotdeauna cu atenţie pentru a nu distruge rădăcinile firave abia formate, plantele tinere au capacitatea de a se regenera destul de repede după şocul repicării. Pentru a şti ce specii de plante se repică întrebaţi la magazinul de unde cumpăraţi seminţele dacă suportă repicarea sau nu, dar în principiu dacă respectaţi un minim de reguli puteţi repica cea mai mare parte a plantelor, şi din legumicultură, şi din floricultură.

Dacă doriţi să vă strângeţi seminţele din grădina dvs ca să înmulţiţi anumite plante ce vă plac mai mult, atunci trebuie să strângeţi totdeauna de la plantele ce au înflorit bine, de la florile cele mai frumoase, şi atunci când sunt coapte bine, după care le întindeţi pe un ziar la soare, într-un loc ferit de vânt şi se lasă câteva zile la uscat. Apoi puteţi să le strângeţi în sacoşele de pânză şi să le depozitaţi în loc uscat până la primăvara următoare. Facultatea germinativă a seminţelor variază de la specie la specie, dar este în medie de 2- 3 ani.

Facultatea germinativă este de 2 ani la Begonia  ( begonia sempreflorens) , gazania, floarea miresei( Gypsophilla elegans ), fluturei ( Gaillardia picta ), panseluţe ( Viola tricolor ), dimorphoteca.

Facultatea germinativă este de 3 ani la barba împăratului ( Mirabilis jalapa ), jaleş ( salvia splendens ), crăiţe ( Tagetes patula ), ochiul boului ( Callistephus chinensis ) , pufuleţi ( ageratum mexicanum ).

Facultatea germinativă este de 4 ani la Lobelia ( Lobelia erinus ), petunia, verbenă, cârciumărese ( Zinnia elegans ) , floarea de piatră ( Portulaca grandiflora ), gura leului ( Antirirhum majus ), sporul casei ( Impatiens balsamina ).

Fcaultatea germinativă este de 5 ani la micşunele  ( Cheiranthus cheiri ).

Înmulţirea prin butaşi

Butaşii prelevaţi pot fi lăstari, frunze, bucăţi de tulpină sau de rădăcină, se fasonează prin tăiere ferme, de calitate, cu ustensile bine ascuţite după care se pudrează cu hormoni ce ajută la înrădăcinare, substanţe rizogene şi se pun la înrădăcinat în amestecuri de pământ  format din nisip, turbă şi perlit, sau uneori numai din perlit şi turbă sau din nisip şi turbă, sau unii butaşi chiar în nisip direct. Acest substrat pentru înrădăcinare trebuie menţinut în permanenţă umed. Pentru o mai bună protejare este bine să acoperiţi butaşii cu pungi de nylon, clopote de sticlă sau de plastic, borcane, etc, astfel încât să creaţi un microclimat favorbail înrădăcinării.  Durata de înrădăcinare diferă de la specie la specie, 3- 4 săptămâni în medie timp în care veţi pulveriza substratul zilnic şi veţi aerisi periodic prin ridicarea recipientelor.

Butaşii de lăstari pot fi erbacei, semilemnificaţi, sau lemnificaţi, lungimea lor trebuie să fie în medie între 5 şi 15, 20 cm lungime, să nu prezinte flori sau fructe, frunzele de la baza butaşului se taie iar sus se lasă doar o pereche de frunze. Tuberculuii mari, sau rădăcinile tuberizate se divid cu un cuţit bine ascuţit, astfel încât fiecare dintre părţile divizate să aibă un mugure de creştere. Rizomii la fel se despart, fiecare parte desfăcută să aibă mugurele de creştere si rădăcina lui. Tăieturile făcute în tuberculi este bine să le presăraţi cu praf de cărbune sau cu fungicide. La plantarea bulbilor regula generală este ca adâncimea de plantare să fie de 3 ori dimensiunea bulbului, la bulbii de grădină. Pentru înmulţire , dacă săpaţi la începutul toamnei bulbii ce au înflorit în acel an veţi găsi bulbişori în jurul bulbului plantat în primăvară, ce se numesc bulbili, aceştia pot fi scoşi şi replantaţi în alte locuri anul următor însă vor înflori după 2 – 3 ani.

Înmulţirea prin marcotaj

Marcota este o ramură flexibilă aleasă din tufa dvs, în general o ramură tânără, care se apleacă primăvara şi se îngroapă în pământ astfel încât celălalt capăt al lăstarului îngropat se lasă afară si eventual se sprijină cu un tutore. La unele plante unde ramurile sunt firave se pot ajuta prin fixarea lor mai fermă în pământ cu ajutorul unor cleme. Este bine să îngropaţi în pământ o parte de lăstar ce conţine minim 2 muguri, iar vârful lăsta în afară să aibă la fel minim 2 muguri. Din această marcota se va dezvolta o plantă cu rădăcini proprii până spre toamnă când puteţi săpa şi o puteţi desprinde de planta mamă, ulterior, în următorul an poate fi plantată la loc definitiv în altă parte a grădinii dvs.  Acest procedeu este folosit pentru că are o rată de succes foarte mare şi este larg utilizat din cele mai vechi timpuri. Este folosit la trandafiri, clematis, viţă de vie, hortensie, caprifoi, cobaea, glicină, iasomie, forsythia, etc.

Înmulţirea prin divizarea tufelor

Această metodă este folosită pentru plantele erbacee , primăvara sau toamna, tufa se desparte în porţiuni care prezintă mai mulţi muguri şi rădăcini, tulpini. Este o metodă larg folosită cu o rată de succes maximă. Astfel este folosită pentru crinul de toamnă ( Hosta), ciuboţica – cucului ( primula ), nemţişorii ( Delphinium), crinul de o zi ( Hemerocallis ), garofiţe ( Dianthus ), rudbeckia, steluţe ( Aster ), etc.

 

Mult succes!

 

Autor Constantin Claudiu

Publicat 06.05.2011

 

Comments are closed.