În grădina Ghetsemani – de Vasile Voiculescu

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mâna nendurată, tinând grozava cupă,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gură…
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea că e dulceată…
Dar fălcile-nclestându-si, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viată!

Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…
Treceau bătăi de aripi prin vraistea grădinii
Si uliii de seară dau roate dupa pradă.