Hydrangea –Hortensia – ortensia – familia Saxifragaceae- Cultivare, sfaturi utile , înmulțire

Genul Hydrangea este originar din China si Japonia si include circa 80 specii arbustive. Dintre acestea , cea mai cultivata , atat ca planta de gradina cat si ca planta de interior este specia Hydrangea hortensis Sim. – hortensia.

Particularitati biologice.Planta creste ca un arbust cu aspect de tufa , avand inaltimea de 60 – 150 cm in culture de camp si 20 – 50 cm in culturi de sera , ca plante la ghivece. Frunzele sunt mari , oval-eliptice , cu varful acuminate si marginea dintata , colorate in verde intens si dispuse opus. Florile sunt grupate in inflorescente mari , corimbiforme , globuloase si sunt de doua tipuri – fertile , neinsemnate decorative si sterile reprezentate de sepale petaloide decorative ce inconjoara florile fertile si care sunt colorate in nuante diferita de roz , rosu , alb , albastru. Inflorirea are loc in martie – mai.

Exigente ecologice.Hortensia este o planta prin excelenta acidofila , pH-ul substratului determinand culoarea sepalelor petaloide. Astfel , pentru colorarea in albastru a sepalelor petaloide , pH-ul substratului trebuie sa fie de 5,0 – 5,4 , culoarea alba se obtine la un pH al substratului de 5,5 – 5,9 , culoarea roz la un pH de 6 , iar culoarea rosie la un pH de 6,1 – 6,2.Un pH mai mare de 6,2 determina blocarea potasiului si clorozarea frunzelor. Are nevoie de locuri semiumbrite si aerisite.

Temperatura optima pentru cresterea vegetativa si inflorire este de 15 – 17 grade C.

Pretentiile fata de apa sunt ridicate , atat in privinta umiditatii din substrat , care in timpul vegetatiei trebuie mentinut reavan permanent , cat si in privinta umiditatii atmosferice , care se va mentine in timpul vegetatiei la valori de 75 – 80%.

Hortensia manifesta pretentii deosebite si fata de substratul de cultura.Acesta trebuie sa fie usor , bine drenat.

Producerea plantelor. Inmultirea se realizeaza prin butasi de varf de lastari , prelevati de la baza plantelor mama. Dimensionarea butasilor se face la 2 – 3 noduri , respectiv la 8 – 10 cm lungime ; la nevoie se pot face si butasi de fragmente de lastari cu un singur nod. Taietura bazala se face la 2 – 3 mm sub nod , iar frunzele se taie transversal , la ½ – 2/3 din suprafata pentru a se reduce transpiratia.

Butasii astfel confectionati se pun la inradacinat in substrat de perlit + turba (1: 1) , asezat fie pe parapete , fie in ghivece sau placi alveolare. Perioada optima de butasire este februarie – mai , plantele obtinute din butasi fiind capabile sa infloreasca dupa un an de la producere. Inradacinarea butasilor dureaza 3 -4 saptamani , iar conditiile optime pentru inradacinare sunt : 20 – 22 grade C , 85 – 90 % umiditatea relative a aerului si lumina difuza. Dupa inradacinare , butasii se planteaza in ghivece cu diametrul de 10 – 12 cm , intr-un substrat compus din parti egale de mranita , turba , pamant de telina si nisip. In tehnologiile moderne  substratul este reprezentat in exclusivitate de turba , urmand ca nutritia plantelor sa fie sustinuta printr-un program foarte riguros de fertilizari.

Ingrijirea plantelor. Ghivecele cu butasi inradacinati si plantati se aseaza in spatii umbrite si foarte bine aerisite ( umbrare , sere larg deschise ). In aceste spatii plantele se mentin pana toamna , lucrarea de baza fiind udatul frecvent al substratului completat cu pulverizari dese pefrunze.

Pentru formarea tufei plantei se aplica 1 – 2 ciupiri ( 1 ciupire pentru plantele obtinute spre sfarsitul intervalului de butasire si 2 ciupiri pentru plantele obtinute la inceputul acestui interval ) ; ciupirea se realizeaza deasupra a 2 – 3 noduri. Dupa fiecare ciupire , in momentul cand noii lastari au circa 5 cm lungime se aplica stropiri cu retardanti de crestere pentru reducerea taliei plantelor ; aceste stopiri se repeta la interval de 2 -3 saptamani.

La jumatatea verii , plantele se transfera in ghivece cu diametrul de 14 – 16 cm , cu care plantele se si comercializeaza. Exceptand lunile august – septembrie , cand are loc initierea mugurilor florali ( inductia florala ) , in restul perioadei se fac fertilizari bilunare cu ingrasaminte complexe NPK , in concentratie de 0,1 – 0,15 %. Raportul dintre cele 3 elemente se stabileste in functie de culoarea care se doreste a fi indusa sepalelor.Astfel , pentru obtinerea culorii albastre raportul NPK este de 5 : 1 : 6 , iar pentru obtinerea culorii roz , raportul NPK este de 5 : 1 : 1. In lunile august – septembrie se fac tratamente cu substante pe baza de aluminiu si potasiu pentru obtinerea culorii albastre la sepale. Spre sfarsitul lunii septembrie  plantele se pregatesc pentru repaus , prin expunerea la primele brume .

Dupa defoliere plantele se introduc pentru parcurgerea repausului in spatii in care temperature se mentine in intervalul 2 – 9 grade C ; ghivecele cu plante defoliate se aseaza in aceste spatii in pozitie oblica pentru a stimula formarea unui numar mai mare de lastari la reluarea vegetatiei.

Scoaterea plantelor din repaus si fortarea in vederea infloririi se realizeaza incepand din luna decembrie , tinand cont de faptul ca de la inceputul fortarii pana la inflorire sunt necesare 70 – 100 zile , in functie de soi si temperatura mediului ambiant.

Fortarea se realizeaza prin cresterea treptata a temperaturii diurne de la 10 – 12 grade C la 16 – 18 grade C ; temperaturile nocturne trebuie sa fie cu 3 -4 grade C mai mici decat cele diurne. Din momentul inceperii colorarii sepalelor , temperatura se scade la 12 grade C , aceasta asigurand o intensitate mai mare a culorii.

Lucrarile de ingrijire aplicate plantelor in aceasta perioada de fortare sunt aceleasi cu cele dinaintea repausului , exceptand ciupitul ; in ce priveste fertilizarile , acestea se fac saptamanal , din momentul cand plantele au infrunzit bine , folosind aceleasi solutii si concentratii prezentate mai sus.

 

Autor Constantin Claudiu

Publicat 05.11.2011 

Bibliografie : Floricultura – Dr. Ing. Milea Preda, Editura Ceres

 

Comments are closed.