Hibiscus – familia Malvaceae – cultivare, sfaturi utile, înmulţire
Genul Hibiscus reuneste circa 200 specii originare din China , India si Japonia. Dintre acestea , se cultiva ca planta de interior specia Hibiscus rosa-sinensis L. – trandafir chinezesc.
Particularitati biologice. Planta creste ca un arbust cu inaltimea de pana la 1,5 – 2 m. Frunzele sunt ovate sau rombic-ovate , mai mult sau mai putin dintate colorate in verde intens , lucioase. Florile sunt in forma de palnie , simple sau involte , colorate in nuante diferite de roz , rosu , galben , alb , oranj , violet , cu staminele si pistilul mult iesite in afara. Ele sunt prinse la subsuoara frunzelor in treimea superioara a lastarilor si apar esalonat pe tot parcursul sezonului cald.
Exigente ecologice. Hibiscusul are nevoie de multa lumina si de udare constanta de primavara pana toamna ; in zilele toride de vara se umbresc usor.Iarna ( din noiembrie pana in februarie ) plantele se trec printr-o perioada de repaus relativ cand se tin in incaperi racoroase , bine luminate si se uda putin.Solicita substraturi usoare , bogate in humus , fertile , cu pH usor acid , bine drenate.
Producerea plantelor. Se inmulteste destul de usor prin butasi de varf de lastari usor semilemnificati , primavara sau toamna , nefiind excluse si celelalte sezoane. Substratul de inradacinare ideal este reprezentat de un amestec compus din parti egale de turba fibroasa si perlit , insa butasii inradacineaza foarte usor si in sticle cu apa. Temperatura optima pentru inradacinarea butasilor este de 22 – 25 grade C , iar umiditatea atmosferica de 85 – 90 %.In aceste conditii butasii inradacineaza in 4 – 5 saptamani.
Ingrijirea plantelor.Dupa plantarea in ghivece butasii inradacinati se ciupesc de 1 -2 ori in vederea ramificarii. Pentru obtinerea plantelor cu tulpina , ciupirea se amana si se executa la o inaltime mai mare a butasului , in functie de locul unde se doreste inducerea ramificarii. Primavara devreme , plantelor mature li se aplica lucrari de taiere pentru corectarea formei ; prin aceste taieri se scurteaza lastarii vigurosi la 2 – 6 noduri , iar cei firavi si prost plasati se elimina.
Dupa taieri , se face transplantarea totala sau se inlocuieste doar substratul de la suprafata. Udarea se face in raport cu sezonul , evitandu-se excesul de apa si udarea cu apa rece care determina ingalbenirea si caderea rapida a frunzelor si florilor.
Fertilizarea faziala se face in tot timpul sezonului cald la interval de 15 zile , folosind ingrasaminte minerale complexe cu raportul NPK in favoarea fosforului si potasiului , aplicate sub forma de solutii cu concentratia de 0,15 – 0,2 %.
Autor Constantin Claudiu
Publicat 04.11.2011
Bibliografie : Floricultura – Dr. Ing. Milea Preda, Editura Ceres
