Guzmania – Cultivare, sfaturi utile, inmultire – familia Bromeliaceae

Genul Guzmania  include circa 120 specii, în majoritate epifite, originare din arealele calde şi umede cuprinse între sudul SUA şi nord–vestul Americii de Sud cat si a Indiilor de Vest.  Numele comemoreaza  naturalistul spaniol  Anastasio Guzman  ce a trait in secolul XVIII.  Cea mai cunoscută specie este Guzmania lingulata Mez. Planta formează o rozetă de frunze cu aspect de pâlnie, cu înălţimea şi diametrul de până la 45 cm. Frunzele sunt linear–lanceolate, colorate în verde deschis, striate uneori cu alb–verzui, uşor recurbate. Florile tubuloase, lungi de 4,5 cm, albe sau crem, sunt înconjurate de bractei mari, roz, roşii, galbene sau portocalii; sunt grupate în inflorescenţe corimbiforme alungite ce pornesc din mijlocul rozetei şi ating o înălţime de 30–45 cm.

Ingrijirea plantelor

Îngrijirea  este destul de uşoară, dacă se respectă condiţiile specifice pentru fiecare factor de mediu în parte.
Menţinerea temperaturii în intervalul 20–28 °C în timpul sezonului cald, asigurarea unui prag termic minim de 16 °C iarna, menţinerea substratului permanent reavăn şi pulverizarea repetată a plantelor pentru asigurarea unei umidităţi atmosferice ridicate, de 80–85 %, asigurarea luminii în acord cu exigenţele speciilor aşa cum s-a precizat la exigenţele ecologice, sunt principalele lucrări de îngrijire aplicate bromeliilor. Pe lângă udarea directă a substratului cornetul de frunze se va menţine permanent plin cu apă, având grijă ca la interval de 1,5–2,0 luni apa să fie înlocuită total cu apă proaspătă, uşor acidă. Pentru udatul substratului se va folosi, de asemenea, apă uşor acidă, cu temperatura de 28–30 °C.

Boli si daunatori
La interval de o lună se fac tratamente cu substanţe pe bază de cupru (Dithane M 45 0,2 %, Ridomil 48 0,3 %, Benlate 0,2 %, etc.) pentru prevenirea atacului de Fusarium şi Pytium. Pe tot parcursul sezonului cald se fac fertilizări faziale lunare cu îngrăşăminte minerale complexe aplicate sub formă de soluţii cu concentraţia de 0,05–0,1 %. Pentru speciile la care florile reprezintă elementul decorativ principal al plantei pe lângă aceste fertilizări se aplică tratamente cu Etephon, Ethrel sau acetilenă.

Specii si varietati 

Cardinalis Guzmania : are frunzele de culoare roşie,  bracteele protejate de culoare caramizie  (galben pe partea inferioara), care ies din rozeta de frunze de culoare verde închis.

Guzmania de conifere : Această specie are o rozetă, care poate ajunge la un metru în înălţime, format din frunze înguste, lungi şi rigide, din care, la sfarsitul verii,  cu bractee conic inflorescenta de culoare portocaliu roşu.

Guzmania devansayana : frunzele acestei specii ajung la o lungime de 60 cm, cu dungi de roşu închis, în timp ce florile albe ies din bracteele de  culoare rosu aprins.

Guzmania Lindern : specii  care au florile  albe şi frunze verzi de pe partea superioară şi roşu în partea de jos.

Guzmania lingulata : acestea sunt de până la 45 cm lungime, verde  pe partea superioară şi roşiatică pe frunzele mai mici, de fapt  majoritatea speciilor comercializate in prezent sunt guzmania lingulata . Flori albe, care stau pe bracteele de culoare rosu aprins, sunt prinse pe tulpini 20-30 cm inaltime. Exista soiuri cu bractee stacojii sau portocalii.

Guzmania monostachya sau tricolor: creşte la 40 cm. această specie are  frunzele înguste dispuse sub forma unei rozete de  8-9 cm lăţime. Pe această parte de un tambur, acoperite cu bractee verzi, apex cu vermilion, care poartă o crestere cilindrică de flori albe.

Guzmania mozaic : Aceasta specie are frunze de culoare  verde, care sunt de culoare verde şi roşu , cu dungi orizontale maro . În timpul verii, produce o inflorescenta compusă din bractee roz-roşu care protejează florile galben auriu.

Guzmania sanguinea : are frunze verzi saturate cu roşu şi galben, aranjate intr-o rozeta.  

Guzmania zanhii : are frunze lungi si inguste de culoarea  măslinelor  verzi, cu dungi longitudinale pe ambele parti ale frunzei, care formează rozeta clasic,  poate ajunge la 50-60 cm. , centrul are culoarea  roşului  cupric. Inflorescenţă este compusa din flori albe sau galbene, bractee roşu protejate. În soiul “Omer Morobe” frunzele rândul său au  nuante de roz.

Bibliografie

Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010

foto : http://www.greenculturesg.com

Share

Comments are closed.