Frezia- Freesia – Freesia Klatt. – Cultivare, sfaturi utile, înmulţire

Freziile fac parte din familia Iridaceae şi este o plantă floricolă monocotiledonată perenă tuberoasă, originară din Sudul Africii, mult apreciată pentru inflorescenţele sale elegante decorative, plăcut parfumate, cu o gamă destul de largă de culori şi nuanţe de cele mai închise ( albastru, violet, mov, roşu) la cele mai deschise ( roz, galben, crem, ) şi apoi la albul imaculat. Se caracterizează prin tuberobulbi de dimensiuni mici, piriformi, alungiţi sau aproape sferici ( în funcţie de soi), protejaţi de un înveliş pergamentos, prin rădăcini subţiri  care pătrund adânc în sol, frunze aşezate pe două rânduri , înguste, sabiate, sesile, cu nervuri paralele.

Florile sunt constituite pe tipul 3, alogame, hermafrodite, protogine, grupate într-o inflorescenţă în formp de spic unilateral. În pieptenele inflorescentei pot fi peste 12 flori.  În frcut ( capsulă trivalvulară) sunt până la 15 seminţe brun roşietice, colţuroase sau rotunde. Pe continentul euiropeaşi-a făcut apariţia în a doua jumătate a secolului XVIII-lea. Speciile care prin numeroase încrucişări şi selecţie au contribuit în măsura cea mai mare la obţinerea soiurilor exsitente în cultură sunt:

Freesia refracta Klatt. , cu flori mirositoare, de culoare galben pal cu nuanţe violacee şi tijă florală de aproximativ 30 de cm.

Freesia leichtlinii Klatt., cu flori mirositoare de culoare galbenă, cu marginea petalelor dantelată cu roşu, şi tija florală de aproximativ 25 de cm.

Freesia armstrongii W.Wats., florile sunt de un roşu pal cu tija florală de 60-70 de cm.

Freesia hybrida  este o specie horticolă rezultată în urma strădaniilor depuse pentru obţinerea hibrizilor şi a încrucişării acestora. La rândul ei , a dat naştere la o serie de grupe, dintre care cea mai cunoscută este Superfreesia.

Datorită calităţilor sale  a devenit tot mai îndrăgită şi cerută de consumatori , fapt pentru care cultura ei s-a extins, azi ocupând suprafeţe importante de teren. De exemplu în olanda , Freesia se cultivă pe o suprafaţă ce depăşeşte 170 de hectare de sere, în Germania se cultivă în peste 65 de hectare de sere, Italia are o suprafaţă de circa 30 de hectare cultivată cu freesia.

La noi în ţară, soiurile cele mai întâlnite în cultură sunt cele din Freesia hybrida şi din grupa Superfreesilor: Comet, Marina Sophia, Rose Mary, etc. , soiuri cu flori roşii –roz.

Soiuri cultivate cu flori galbene : Aurora, Golden Melody, Rijnwelds, Golden Yellow, Royal Gold, Sonata, etc.

Soiuri cultivate cu flori de culoare albă: Apollo, Ballerina, Snow Queen, White Swan, etc.

Dintre soiurile cu flori involte amintim Corona cu flori gălbui, Diana cu flori albe, Fantasy cu flori crem, Romany cu flori mov. O atentie deosebită trebuie dată soiurilor tetraploide (4n= 44 de cromozomi), care pe lângă faptul că au o înmulţire mai uşoarăleagă mai bine seminţe decât soiurile din care provin, cele diploide (2n = 22 cromozomi) au florile foarte mari , frumoase, plante viguroase. Dintre acestea enumerăm: Diamond s, Fantastica, Parigo, Selecta Blue, Selecat yellow, etc. Sunt unele soiuri care nu se pot înmulţi decât prin bulbi deoarece sunt complet sterile – soiurile triploide.

Inmultirea freesiei se poate face prin bulbi , prin bulbi obţinuţi din seminţe şi prin seminţe. Cultura freziei prin bulbi este cel mai răspândit sistem deoarece permite dirijarea înfloririi după dorinţă. Partea cea mai importantă a acestui mod de cultură este pregătire bulbilor. Serele cele mai indicate sunt cele rulante , pliabile sau cu răcire. Cultura, se poate face la sol pe brazde sau pe parapeţi puţin înălţaţi deasupra solului, iar pentru cei cu suprafeţe mici în ghivece, containere, etc. ,pe parapeţi înălţaţi.

Sistemul de cultură prin bulbi are avantajul că se poate obţine o înflorire uniformă şi într-o perioadă mai scurtă de timp. Pretinde un sol afânat, cu sistem hidraulic bun sau cu drenaj, bogat în substanţe hrănitoare. Solul se ară la la 50 de cm, substratul se mărunţeste se dau îngrăşăminte de bază, se adaugă turbă 20 kg/ m2, mraniţă bine putrezită, şi dacă în urma analizelor chimice lipsesc anumite elemente nutritive, atunci se mai poate adăuga îngrăşăminte anorganice, astfel încât să respectăm optimul de concentraţie al îngrăşămintelor din sol care este cuprins între 0,2 şi 0,4 %, şi totodfată proporţia adecvată între principalele elemente nutritive N= 1, P2O5= 0,8 si K2O= 2,1.

 Folosirea excesivă a azotului este contraindicată, întrucât freesia reacţionează negativ la clor şi este bine să nu folosim îngrăşămintele chimice care conţin acest element. Dintre microelemente sunt preferate Fe şi Cu. După dezinfecţia solului se fac brazdele de 1-1,2 metri lăţime, se udă întreaga suprafaţă de 2 ori şi când trasarea este făcută, se poate începe marcatul rândurilor şi apoi plantatul. La dezinfecţia prin aburire se procedează astfel încât temperatura la suprafaţa solului sub prelată să poată atinge 110-120 de grade celsius, la 30 de cm adâncime să aibă 90 de grade celsius, iar la 50 de cm să aibă 70 de grade timp de 4 ore. După 4 ore de aburire se întrerupe şi se mai lasă 4 ore prelata deasupra pentru regularizarea temperaturii.

Pentru a avea o înflorire eşalonată , plantarea se face din 10  în 10 zile sau din 14 în 14 zile începând cu luna august până la 15 octombrie, pentru înflorirea din decembrie până la 15 mai, când după această dată florile încep a fi mai puţin solicitate.

Autor Constantin Claudiu

Publicat 16.12.2011

Bibliografie : Floricultura – Dr. Ing. M. Preda , editura Ceres.

 

Comments are closed.