Fenofazele organelor vegetative la pomii fructiferi
Orice lastar al pomilor sau arbustilor fructiferi , de la aparitia din mugurele vegetativ si pana la incheierea vegetatiei sau caderea frunzelor , parcurge mai multe fenofaze principale si secundare.
Inflorirea la speciile pomicole din zona temperata se desfasoara normal , numai in cazul cand acestea s-au gasit timp mai indelungat sub influenta temperaturilor scazute ( -5 …-7 grade celsius ). Marul si parul au nevoie pentru acesta de 50-60 de zile , caisul de 25-30 de zile , iar capsunul de 4-50 de zile. Perioada de repaus relativ prezinta un repaus adanc si obligatoriu , din care pomii nu se trezesc la viata , chiar daca se ivesc intre timp conditii favorabile pentru vegetatie si un repaus facultativ, cand pomii sunt deja pregatiti sa intre in vegetatie , insa aceasta nu se realizeaza lipsind factorii favorabili.
Caisul , piersicul si migdalul, care au repausul obligatoriu foarte scurt , pornesc in vegetatie devreme , iar ca urmare se inregistreaza pierderi de recolte, mai ales la cais , daca in momentul infloritului revin zile cu temperaturi sub 0 grade celsius. Marul si parul , care au perioada de repaus obligatoriu mai lunga , pornesc in vegetatie si infloresc mai tarziu , cand pericolul gerului de revenire este mai mic. In timpul perioadei de vegetatie , pomii parcurg o serie de faze care reflecta pe de o parte etapele dezvoltarii anuale a speciei , potrivit isusirilor ereditare iar pe de alta parte , influenta , concreta a conditiilor de mediu in care creste planta.
Cunoasterea fenofazelor are importanta practica , deoarece eficacitatea masurilor agrotehnice este in stransa corelatie cu acestea.
Desfasurarea perioadelor de vegetatie si repaus in ciclul anual de dezvoltare
In cursul ciclului anual de dezvoltare , pomii trec printr-o serie de fenomene periodice, care se repeta de la un an la altul , datorita succesiunii anotimpurilor. Tinand seama de faptul ca in acest timp in planta se petrec schimbari ca acelea privind gradul de rezistenta la ger, P.G Sitt , imparte ciclul annual de crestere si de dezvoltare al pomilor in patru perioade : a) perioada repausului relativ , care incepe toamna dupa ce temperatura scade la 0 grade celsius si se prelungeste pana in primavara , cand temperatura urca la peste de 0 grade celsius (0-5 grade celsius) ; b) perioada de trecere de la repaus la starea de vegetatie , care dureaza de la inceputul umflarii mugurilor si pana la dezmugurire; c) perioada de vegetatie , care este cuprinsa intre dezmugurire si caderea frunzelor; d) perioada de trecere de la starea de vegetatie la cea de repaus relativ, care tine de la inceputul caderii frunzelor si pana la instalarea iernii. Durata acestor perioade depinde de conditiile climatice , specie si soi , varsta si starea pomilor , expozitie, natura solului si sistemele de intretinere si portaltoi. In perioada repausului relativ , manifestarile privind activitatea vitala a pomilor nu sunt vizibile , cu toate acestea in planta au loc schimbari anatomice , procese biochimice si fiziologice , legate de rezistenta pomilor la temperaturi scazute si conditiile de iernare.
Fenofaza I . Dezmugurirea si inceputul cresterii lastarilor
incepe prin umflarea mugurilor vegetativi , cand solzii acestora se departeaza ; continua cu inceputul deschiderii mugurilor si aparitia varfurilor frunzulitelor. Fenofaza se incheie cu cresterea lastarilor , pana la formarea celei de a 3 – 4 frunza pe lastar. Frunzele care se formeaza in aceasta fenofaza sunt mici , iar activitatea lor de fotosinteza este foarte redusa. Din punct de vedere biochimic , faza este caracterizata prin prezenta in planta a unor cantitati mari de glucide si de substante azotoase neproteice in plin proces de hidroliza , dominand procesul de sinteza.
Fenofaza a II – a. Cresterea intensiva a lastarilor
incepe odata cu aparitia celei de a 3 – 4 frunza pe lastar si se termina in momentul cand cresterea lastarilor atinge intensitatea maxima. Acum are loc si diferentierea cresterilor vegetative in pinteni , tepuse , smicele , nuieluse , mladite , ramuri , precum si aparitia primelor frunze tipice , de dimensiuni normale. Procesele de fotosinteza se amplifica , iar produsele acestei activitati sunt folosite in cea mai mare parte la construirea noilor organe vegetative , iar restul in procesul cresterii si dezvoltarii fructelor. Spre sfarsitul acestei fenofaze este necesar sa se administreze ingrasamintele suplimentare si sa se efectueze afanarea solului , pentru crearea conditiilor celor mai bune pentru diferentierea mugurilor de rod.
Fenofaza a III – a . Incetinirea si incetarea cresterii lastarilor
incepe in momentul cand lastarul a ajuns la intensitatea maxima de crestere si dureaza pana la formarea mugurelui terminal. La unele specii si soiuri , in unii ani , poate sa aiba loc al doilea si chiar al treilea val de crestere al lastarilor. Ca procese biochimice , in aceasta fenofaza predomina cele de sinteza a substantelor azotoase si hidrocarbonate , iar ca urmare in tesuturi se depun rezerve de amidon , substante proteice , hemiceluloza etc. Acum incepe diferentierea mugurilor de rod , factorul hotarator pentru productia de fructe a anului care urmeaza.
Fenofaza a IV – a .Maturarea sau coacerea tesuturilor si pregatirea plantei pentru iernare
Incepe in momentul formarii mugurelui terminal si se incheie odata cu caderea frunzelor. In aceasta fenofaza se desfasoara procesul de coacere a lemnului sau a tesuturilor , care se termina cu 30 – 50 zile inainte de caderea frunzelor. Catre sfarsitul acestei fenofaze , pomii se pregatesc pentru iernare , prin acumularea a cat mai multe sustante de rezerva. Nevoia de azot scade , dar pentru a influenta in bine procesul de incetare a cresterii si coacerea lemnului este recomandabil sa se administreze in sol ingrasamintele potasice.
Caderea frunzelor marcheaza sfarsitul perioadei de vegetatie , cand temperatura aerului in timpul noptii coboara sub 5 grade C ; este precedata de retragerea sau migrarea din frunze a unor substante hidrocarbonate sau minerale , care se depun in alte organe ale pomului (ramuri , trunchi , radacina) si care maresc concentratia sucului celular si prin aceasta rezistenta la ger a pomilor. Abaterile de la aceasta particularitate biologica sunt foarte daunatoare vietii pomilor si pentru productie.
Bibliografie :
N.Stefan , D.Cvasnii , I.Modoran , V.Suta , Indrumatorul pomicultorului , Editura Ceres , Bucuresti , 1972
Grigore Mihaescu , Pomicultura speciala , Editura Ceres , Bucuresti , 1977
