Fenofazele organelor de rodire la pomi fructiferi

Formarea rodului la pomi se desfasoara in mod succesiv si esalonat in  timp de 2 ani , observandu-se foarte multe faze ale procesului de fructificare.

Ca si in cazul organelor vegetative , se disting 4 fenofaze de baza , si anume : diferentierea mugurilor florali ; infloritul si legarea fructelor ; formarea , cresterea si dezvoltarea fructelor ; maturarea fructelor . In cadrul fenofazelor principale exista numeroase alte fenofaze secundare sau intermediare.

Desfasurarea perioadelor de vegetatie si repaus in ciclul anual de dezvoltare

In cursul ciclului anual de dezvoltare , pomii trec printr-o serie de fenomene  periodice, care se repeta de la un an la altul , datorita succesiunii anotimpurilor. Tinand seama de faptul ca in acest  timp in planta  se petrec schimbari ca acelea privind gradul de rezistenta  la ger, P.G Sitt , imparte ciclul annual de crestere si de dezvoltare al pomilor in patru perioade : a) perioada repausului relativ , care incepe toamna dupa ce temperatura scade la  0 grade celsius si se prelungeste pana in primavara , cand temperatura urca la peste de 0 grade celsius (0-5 grade celsius) ; b) perioada de trecere  de la repaus la starea de vegetatie , care dureaza de la inceputul umflarii mugurilor si pana la dezmugurire; c) perioada de vegetatie , care este cuprinsa intre dezmugurire si caderea frunzelor; d) perioada de trecere de la starea de vegetatie la cea de repaus relativ, care tine de la inceputul  caderii frunzelor si pana la instalarea iernii.

Durata acestor perioade depinde de conditiile climatice ,  specie si soi , varsta si starea pomilor , expozitie, natura  solului si sistemele de intretinere  si portaltoi. In perioada repausului relativ , manifestarile privind activitatea vitala a pomilor nu sunt vizibile , cu toate acestea in planta au loc schimbari anatomice , procese biochimice si fiziologice , legate de rezistenta pomilor la temperaturi scazute si conditiile de iernare.

 Fenofaza I . Diferentierea mugurilor de rod.

Prin aceasta se intelege procesul de transformare a mugurilor vegetativi in muguri de rod , care incepe cu un an mai inainte , din momentul incetinirii cresterii lastarilor , se continua pana in pragul iernii si se termina in primavara anului urmator.

Asigurarea conditiilor pentru desfasurarea normala a diferentierii constituie scopul principal al agrotehnicii pomicole , de aceasta depinzand recolta viitoare. Procedeele care stimuleaza diferentierea mugurilor de rod sunt :

–         Scurtarea radacinilor , prin care se micsoreaza afluxul de seva bruta ;

–         Executarea de inciziuni pe ramuri datorita carora sunt retinute substantele hidrocarbonate;

–         Aplecarea sau torsionarea ramurilor prin care se micsoreaza viteza de circulatie a sevei , iar ramura primeste mai multa lumina si se intensifica fotosinteza ;

Procesul diferentierii mugurilor de rod se petrece in a doua jumatate a verii si dureaza 2,5 – 3 luni la speciile samburoase si 3 – 3,5 luni la cele semintoase.

 Fenofaza a II – a.Infloritul si legarea fructelor

 au loc primavara , dupa ce mugurii au parcurs fazele repausului biologic si si-au incheiat procesul de microsporogenoza. Intrucat in aceasta faza frunzele sunt abia in crestere , ele nu pot aproviziona cu asimilate alte organe ale pomului , infloritul se face exclusiv pe seama rezervelor. Si in aceasta privinta , exista in cadrul speciilor si soiurilor unele abateri ca : infloritul are loc inainte de desfrunzire ( piersic , migdal , cais porumbar , corcodus , marul Salciu etc.); in momentul cand frunzele apar (prun , visin) sau imediat dupa infrunzire ( mar , mosmon). In timpul infloririi si legarii fructelor, din punc de vedere biochimic , predomina procesele de hidroliza a substantelor de rezerva , de aceea in cazul insuficientei acestora si a apei , se produce avortarea in masa a fructelor.

Fenofaza infloritului si legarii fructelor are mai multe subfaze ca : umflarea mugurilor de rod , dezmugurirea , aparitia butonilor florali , inaltarea inflorescentelor , deschiderea si scuturarea petalelor , legarea fructelor. Cunoasterea subfazelor infloritului si legarii fructelor are o mare importanta practica ; de ex., stropitul pomilor pentru combaterea rapanului , gargaritei florilor de mar , viespei prunei etc se face in stransa legatura cu acestea.

 Fenofaza a III – a. Cresterea si dezvoltarea fructelor

dureaza din momentul legarii pana la intrarea in parga.La speciile pomicole cu coacerea timpurie a fructelor , aceasta fenofaza coincide cu cresterea intensiva a lastarilor , cu incetinirea sau incetarea cresterii lor. Cresterea sau dezvoltarea fructelor sunt insotite de acumularea acizilor organici si a substantelor tanante , care imprima fructelor gustul acid si astringent , acumulari de hidrocarbonati sub forma de amidon , pectoze si grasimi.

 Fenofaza  IV- a. Maturarea fructelor

 incepe dupa parguire , cand fructele se inmoaie , isi schima gustul si capata culoare tipica.

In fenofaza maturarii , in fructe se petrec mai multe procese importante : substantele pectice acumulate sub forma de pectoze , sub influenta fermentului numit pectinoza , se transforma in pectina ; amidonul din fructele verzi se transforma in glucoza si fructoza , dand gustul dulce pericarpului , iar prin oxidarea acizilor organici si a substantelor tanante , se atenueaza aciditatea si astringenta si in fine apar in fruct substantele aromatice si cele colorante. Acestea se evidentiaza mai bine cu cat diferentele de temperatura dintre zi si noapte sunt mai mari.

Bibliografie :

Gh.Anghel , T.Bordeianu , V.Cociu  , Pomologia R.P.R. , I , Editura Academiei R.P.R. , Bucuresti , 1963

N.Stefan , D.Cvasnii , I.Modoran , V.Suta , Indrumatorul pomicultorului , Editura Ceres , Bucuresti , 1972