Favorizarea diversității biologice

Componentele vegetale ale amenajărilor peisagistice sunt foarte variate, de la cele lemnoase la cele erbacee, reunind o gamă foarte bogată de plante, atât autohtone, cât și exotice, mai ales în parcuri și grădini. Însușirile biologice și cerințele lor condiționează relațiile dintre ele. Diversitatea biologică conduce atât la competiție, cât și la favorizare reciprocă, în funcție de specii, de densitățile de plantare, de însușirile mediului fizic. Este bine ca modelul pădurilor să fie preluat și adaptat în stabilirea asocierilor dintre diferitele specii lemnoase în plantațiile masive. Acestea pot realiza o coeziune mai bună și perenitatea peisajului ; ele exploatează în comun resursele mediului și în același timp sunt mai rezistente la agresiunea unor factori biotici (boli, dăunători) comparativ cu plantațiile puțin sau deloc diversificate (specie unică).

Crearea peisajelor în interiorul localităților asigură adăpost și condiții de viață pentru o multitudine de păsări și alte diferite animale vertebrate (arici, veverițe, cârtițe, broaște, pești, șopârle etc) și nevertebrate (insecte, viermi etc) , microorganisme.

Toate reprezentantele biosferei formează o lume vie care conviețuiește și se intercondiționează. Întrucât în peisajele antropice nu se poate realiza autoreglarea specifică ecosistemelor naturale, se impune supravegherea și intervenția omului pentru reglarea relațiilor dintre diferitele grupe de specii aflate în competiție pentru factorii ecologici vitali ( după caz – hrană, lumină, apă) : combaterea caracterului invadant al unor specii vegetale, rărirea plantațiilor, îndepărtarea buruienilor, combaterea insectelor și microorganismelor dăunătoare plantelor, limitarea creșterii unor populații de animale etc.