Despre cultura Alunului | Corylus avellana

Alunul este un arbust des intalnit in natura. Creşte în luminisuri, in marginea pădurilor, in zonele umede, sau pe margine de drum. Nu este pretenţios fata de compoziţia solului, poate fi folosit in infiintarea livezilor pe dealuri cu expozitii diverse. Nu suporta solurile acide sau nisipoase. Se poate inmulti prin butasi sau prin marcotaj.

Alunul ( C. avellana )

Este un arbustoid cu o inaltime de 3-4 m pâna la 5-6 m. Amentii sunt grupati pe ramuri mici de 1 an, câte 2-5 la un loc, iar florile femele se dezvolta din mugurii stipelari de lânga amenti si chiar la baza axului amentilor. Involucrul carpelar (cupola), de culoare verzuie, poate fi mai scurt, egal, si uneori mai lung ca nuca. Miezul este foarte bogat in substante uleioase si in substante albuminoide, fiind totodata foarte gustos.

Alunul turcesc (C. colurna L.). Creste in stare salbatica in padurile Carpatilor sud-vestici, in toata Peninsula Balcanica, Asia Mica, Iran, Afganistan si in unele provincii din China. Se prezinta ca pom inalt pâna la 20 m, mai rar se intâlneste ca arbustoid. El formeaza o coroana regulata, larg piramidala si compacta, cu tulpina dreapta si puternica, cu scoarta groasa si suberificata. Nuca are o marime mijlocie

sau mica, forma larg-ovala sau globuloasa si coaja groasa, tare si de culoare galbena. Miezul este mic si nu umple toata nuca. Pomul traieste mult (pâna la 200 de ani) si prezinta imunitate fata de boli si insecte. Se cultiva in Europa Centrala, mai mult prin parcuri.

Alunul lombard (C. maxima Mill.). Este raspândit in Asia Mica si in majoritatea tarilor din sudul Europei, ca Italia, Spania, sudul Frantei, Grecia si Iugoslavia. Arbustoid inalt de 3-10 m, cu tulpinile principale mai mult sau mai putin drepte. Fructele sunt grupate câte 3-8 bucati. Involucrul lor este, de regula, de doua ori mai lung decât nuca, cu marginile sinusoid-dintate si fin pubescente sau cu peri glandulari. Nuca (aluna), alungita spre ovala, de regula ascutita la ambele capete si cu coaja cafenie-deschis, prezinta dungi mai inchise. Miezul este foarte gustos. Planta este sensibila la ger.

Alunul pontic (C. pontica Koch.). Este un arbustoid inalt pâna la 4-5 m, raspândit in muntii Asiei Mici. Este apreciat pentru marimea exceptionala a fructelor sale, insa are defectul ca miezul nu umple toata aluna. Din celelalte specii de alun prezinta interes: alunul chinezesc , alunul japonez , alunul de Manciuria , alunul cu frunza variabila (C. heterophylla), alunul american (C. americana Marschal).  Soiurile de alun aflate in cultura provin din mai multe specii, indeosebi din alunul comun, turcesc, pontic, lombard si din hibrizii intre acestia.

Publicat 05/02/2013

Share/Bookmark

Comments are closed.