Cu totii iubim florile
„Venim pe lume însoţiţi de flori, ne petrecem viaţa printre flori şi plecăm din lume înconjuraţi de flori. Câte astfel de exemple de prezenţe pline de semnificaţii şi atât de permanente în viaţa noastră mai putem da ?” – 2003, conf. univ. dr. Florin Toma, profesor la catedra de floricultura la Universitatea de Stiinte Agricole si medicina veterinara Bucuresti
Florile au fost întotdeauna prilej de mare bucurie pentru om, ele fiind mesagerul sentimentelor şi gândurilor pe care a dorit să le transmită; privind florile omul a simţit şi a înţeles frumosul şi, de aceea, şi le-a dorit mereu aproape, le-a adus în viaţa sa şi le-a asociat celor mai importante momente ale vieţii sale. Florile reprezintă, fără doar şi poate, cel mai reuşit spectacol al naturii, un spectacol pe care Divinitatea ni l-a dăruit cu atâta generozitate şi care devine, cu fiecare nouă reprezentaţie, tot mai impresionant.
Florile au o anumita semnificație, o simbolistică pe care oamenii o respectă în mod inconștient sau conștient, ele nu se oferă niciodată la întâmplare. Pentru a anunța o veste bună, pentru a vă arăta bucuria, oferiți un buchet de iriși sau lăcrămioare. Pentru încredere și fidelitate, crizantemele sunt ideale. Orhideea, floarea soarelui și grâul simbolizează fertilitate iar crinul, măreția și puritatea.
Mesajul unei flori este, în accepţia celor mai mulţi dintre noi, extraordinar; privind o floare ne bucurăm la fel de mult ca de căldura sufletească pe care puiul de om – chiar fără să vorbească – o împrăştie în jurul nostru.
În antichitate, cultul pentru flori a atins înflorirea şi rafinamentul maxim la popoarele Orientului: China, India, Japonia. Palatele împăraţilor chinezi erau înconjurate de parcuri imense din care nu lipseau flori precum azaleea, camelia, crinul, lotusul, trandafirul.
O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat sa fie, încă de la naștere, cea mai frumoasă floare. Zeița florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte dragă ei, și a vrut ca noua floare sa nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalți zei ca fiecare să-i dăruiască câte ceva din atributele lor: Dyonissos i-a dăruit parfumul amețitor, Cele 3 Grații i-au dat strălucirea, veselia și farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să lumineze și să-l inflorească. La urmă, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, pentru ca floarea să-și poată apăra frumusețea. 
În India vegetaţia naturală luxuriantă îşi pune amprenta asupra grădinilor, sortimentul floricol întâlnit în cadrul acestora fiind foarte bogat. Japonia se remarcă prin arta amenajării florilor în aranjamente florale IKEBANA. În Asia mică, Marele Templu din Ierusalim, ridicat în timpul împăratului Solomon cuprindea o încăpere “grădină”, cu foarte multe specii de plante cultivate în ghivece. Cunoaşterea florilor încă din antichitate este consemnată şi în Europa, fără să se ajungă însă la rafinamentul artei grădinilor din Orient. Aici florile erau folosite cu precădere ca ofrandă sau răsplată adusă zeităţilor şi personalităţilor.
Grecia antică este un exemplu elocvent în acest sens, o parte dintre cele mai cunoscute flori împrumutând numele unor zeităţi celebre, precum: Narcissus, Adonis, Iris, Nemessis. Roma antică se remarcă prin cultura florilor în ghivece în timpul împăratului Seneca şi prin “ploile” cu petale de trandafir patronate de împăratul Nero şi închinate zeiţei Venus.
Publica 29.02.2012
