Colocasia – Cultivare, sfaturi utile, inmultire – familia Araceae

Colocasia este un gen cu circa 8 specii cu tulpini şi rădăcini cărnoase, originare din Asia tropicală. Dintre acestea, specia cea mai frecvent întîlnită ca plantă de interior este Colocasia esculenta L. (syn. C. antiquorum Scott.) – colocasia.
Planta prezintă o tulpină cărnoasă, viguroasă, cilindrică, cu noduri evidente şi internoduri scurte, pe care se formează muguri foarte bine reliefaţi. În fază tânără tulpina este scurtă însă pe măsură ce planta înaintează în vârstă aceasta se alungeşte mult şi capătă un aspect columnar, astfel încât planta poate atinge 1,0–1,5 m înălţime. În vârf tulpina prezintă un mănunchi de frunze cordiform–alungite, foarte mari (60–70 cm lungimea limbului şi 50 cm lăţimea limbului), lung peţiolate, pieloase, cu nervurile evidente, colorate în verde intens.

Ingrijire
Florile, lipsite de importanţă decorativă sunt grupate într-o inflorescenţă tip spadix, cu spata cărnoasă, galben–verzuie. Întreaga plantă conţine alcaloizi foarte toxici.
Colocasia este o plantă de seră caldă şi umedă, având nevoie în timpul sezonului cald de temperaturi medii de 22–25 °C şi multă umiditate, atât în substrat cât şi în atmosferă. Iarna însă este bine ca plantele să se ţină în spaţii mai răcoroase, cu temperatura de 12–15 °C şi să se ude mai rar, doar atât cât să nu se usuce de tot substratul. Are nevoie de multă lumină, tolerând destul de bine chiar soarele direct. Solicită spaţii de cultură bine aerisite, fără curenţi reci de aer.
Deşi preferă substraturile mijlocii, fertile, bogate în humus se adaptează foarte bine şi în substraturile mai grele.

Inmultire
Colocasia se înmulţeşte foarte uşor prin butaşi de fragmente de tulpină realizate sub formă de rondele cu grosimea de 3–4 cm, sau fragmente de rondele care trebuie să cuprindă cel puţin un mugure.
După realizare rondelele sau fragmentele de rondele se trec cu secţiunile prin praf de cărbune vegetal şi se lasă păstrează câteva zile în spaţii întunecoase şi bine aerisite pentru o uşoară deshidratare după care se plantează în nisip la 2–3 cm adâncime.
Înrădăcinarea butaşilor şi pornirea mugurilor în vegetaţie are loc după 30–40 zile, în condiţiile în care se asigură o temperatură medie de 24–25 °C la nivelul substratului. Când lăstarii porniţi din mugurii situaţi pe butaş au minim 5–6 cm butaşii înrădăcinaţi se pot planta în ghivece cu diametrul 10–14 cm.
Pe măsură ce plantele cresc acestea se transplantează în ghivece de dimensiuni mai mari, în amestec de pământ proaspăt. Plantele mature se transplantează la interval de 3–4 ani, primăvara devreme, în substrat proaspăt urmând ca între transplantări, tot primăvara devreme, să se facă înlocuirea substratului de la suprafaţă. Pe tot parcursul sezonului cald se fac fertilizări faziale la interval de 15 zile cu îngrăşăminte minerale complexe în alternanţă cu îngrăşăminte organice aplicate sub formă de soluţii cu concentraţia de 0,15–0,2 %.

Bibliografie

Floricultura – Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Florin Toma, Bucuresti, 2010

foto : http://cooltropicalplants.com