Clasificarea bolilor plantelor

Zeci de mii de boli pot afecta plantele, cultivate sau nu. In medie, o planta de cultura poate fi
afectata de peste 100 de boli (Agrios, 2005).
Bolile plantelor se pot grupa dupa numeroase criterii, cele mai uzuale fiind urmatoarele:
1. agentul responsabil: în functie de agentul responsabil, bolile plantelor pot fi:
a. boli neparazitare (abiotice, fiziologice sau neinfectioase), care definesc modificarile de
metabolism, tulburarile de crestere sau anomaliile în dezvoltarea plantelor, netransmisibile de
la o planta la alta, provocate de factori externi nefavorabili.
Principalii factori abiotici sunt factorii fizici (variatiile termice, modificarea conditiilor
hidrice, lumina – radiatiile), edafici (solul cu proprietatile sale: pH, structura, compozitie,
salinitate, disponibilitate în elemente nutritive, aerare) si antropici: poluanti atmosferici,
carente nutritive, practici culturale, prezenta contaminantilor în apa de irigare (detergenti,
hidrocarburi, pesticide etc.).
b. boli parazitare (infectioase) produse de agenti patogeni. Din acest punct de vedere se
poate vorbi de viroze (produse de virusuri), viroidoze (produse de viroizi), fitoplasmoze
(produse de fitoplasme), bacterioze (produse de bacterii), micoze (produse de ciuperci),
antofitoze (produse de antofite parazite) etc. Acest criteriu de clasificare, bazat pe etiologia
bolii, are o importanta majora în practica: cunoasterea cauzei aparitiei bolii sugereaza, de
asemenea, dezvoltarea probabila si rapândirea si genereaza alegerea strategiilor de combatere.
2. simptome: dupa tipul generic de simptome, putem clasifica bolile plantelor în patari,
cloroze, necroze, hipertrofii, atrofii, putregaiuri, deformari, ofiliri, nanism, etc.
Acest criteriu de clasificare a fost frecvent utilizat în perioada empirica a fitopatologiei, când
nu se cunostea etiologia bolilor. Unele boli ale plantelor pot fi identificate imediat pe baza
simptomelor specifice: ruginile, fainarile, manarile etc.
Alteori, acest sistem de clasificare poate prezenta minusuri. Astfel, un acelasi simptom poate
fi generat de cauze foarte diferite. De exemplu, îngalbenirile (clorozele) pot fi datorate atât
unor cauze neparazitare (exces de apa, carenta în fier, absenta luminii, fitotoxicitate) cât si
parazitare (virusuri, viroizi, fitoplasme, ciuperci vasculare). O ofilire poate fi generata de lipsa
apei, de alterarea radacinilor sau coletului plantei, de o transpiratie excesiva sau de instalarea
bacteriilor/ciupercilor în vasele conducatoare.
Pe de alta parte, o aceeasi cauza poate produce simptome foarte diferite, în functie de planta
gazda, fenofaza acesteia, conditiile biotice sau abiotice ale mediului sau momentul observarii.
Un exemplu în acest sens îl poate constitui virusul mozaicului castravetilor (Cucumber
mosaic virus) cu o simptomatologie variata în functie de planta gazda: mozaic foliar la
castraveti, frunze filiforme la tomate, piticire si necroze foliare la ardei.
3. evolutia si durata procesului parazitar: boli acute, cu evolutie rapida – putregaiul plantutelor
(Pythium ultimum) si boli cronice, cu evolutie lenta: cancerul bacterian al pomilor fructiferi si
al vitei de vie (Agrobacterium tumefaciens), varsatul prunelor (Plum pox virus).
4. viteza de raspândire si suprafata ocupata: boli epifitice (pandemice), care se raspândesc
rapid pe suprafete mari, producând adevarate epidemii – ruginile, fainarile, manarile si boli
endemice, care se raspândesc lent, fiind cantonate în anumite regiuni si conditionate de
prezenta unor anumiti factori, ca de exemplu un sol acid – râia neagra a cartofului
(Synchytrium endobioticum) sau hernia radacinilor de crucifere (Plasmodiophora brassicae).
5. extinderea pe planta: boli generalizate, care afecteaza întreaga planta – viroze,
traheobacterioze, traheomicoze si boli localizate, care cuprind numai anumite portiuni din
planta, de exemplu frunzele – patarea rosie a frunzelor de prun (Polystigma rubrum).
6. tipul de organ afectat: boli de depozit (afecteaza organele depozitate); boli ale semintelor si
plantutelor; boli ale ramurilor; boli foliare; boli vasculare (cu dezvoltare în xilem sau floem).
7. planta gazda: bolile tomatelor, bolile marului, bolile garoafelor, bolile vitei de vie etc.
8. familia botanica a plantelor gazda: bolile solanaceelor, bolile cruciferelor, bolile rozaceelor
etc. 
9. grupe mari de plante, privite din punct de vedere horticol: bolile legumelor, bolile pomilor
fructiferi, bolile plantelor ornamentale, bolile vitei de vie etc.
10. frecventa aparitiei si importanta economica a pagubelor produse: boli “cheie”, principale,
care apar în fiecare an în cultura si produc pagube importante, care impun aplicarea masurilor
de combatere – mana (Plasmopara viticola), fainarea (Uncinula necator) si putregaiul cenusiu
(Botryotinia fuckeliana) la vita de vie si boli secundare, care nu produc pagube decât în unii
ani, în anumite conditii. Cunoasterea si clasificarea bolilor în functie de acest criteriu are
importanta în elaborarea si adaptarea strategiei de protectie a culturii, care se construieste
având în vedere numai bolile “cheie”; în acest mod se diminueaza presiunea tratamentelor
chimice asupra biocenozei.
11. fenofaza plantei: boli ale plantutelor, puietilor, boli ale plantelor dezvoltate, boli de
depozit.

Bibliografie  Fitopatologie , Conf. Dr. Beatrice Iacomi , Bucuresti ,2010

Publicat 09.02.2012

foto : http://www.rfpp.ethz.ch

Share

Comments are closed.