Cerintele plantelor floricole fata de factorii de mediu – Lumina ( II )
Cerintele fata de cantitatea de lumina , variaza si in raport cu varsta plantelor , faza de vegetatie si unele lucrari agrotehnice aplicate.
Astfel plantele tinere, in plina crestere , solicita lumina intensa. De asemenea, nevoia de lumina este mai mare in fazele de rasad, aparitia bobocilor , inflorire. In perioada de repaus, majoritatea plantelor pot suporta o reducere serioasa si accentuate a luminii, cu sau fara pierderea frunzelor. Dupa lucrari, ca : repicatul, plantarea rasadurilor in ghivece, schimbarea ghiveciului, punerea butasilor la inradacinat, transplantarea, timp de cateva zile lumina se dirijeaza in cantitate mai redusa, prin umbrire . Prin aceasta se micsoreaza in special cantitatea de apa pierduta in urma procesului de transpiratie. Scaderea transpiratiei este necesara atata vreme cat planta are sistemul radicular deranjat, iar absorbtia apei este mai redusa.
Referitor la durata de iluminare, aceasta reprezinta deosebita importanta in dezvoltarea plantelor. Virarea apexurilor vegetative spre inflorire si reproducere necesita o anumita durata a luminii in cursul unei zile si nopti. Aceasta reactie fata de durata zilei si a noptii sau fata de ciclul periodic cotidian de lumina si intuneric se numeste fotoperiodism. Din acest punct de vedere plantele pot fi grupate in :
-plante floricole de zi lunga ( 14 ore sau mai mult, durata de iluminare )Calceolaria, Petunia, Callistephus, Gladiolus.
– plante de zi scurta ( cel mult 12 ore ziua ) Poinsettia, Chrysanthemum, Kalanchoe, Viola.
– plante floricole indiferente, Cyclamen, Dianthus, Rosa.
Majoritatea speciilor care au nevoie de zile lungi pentru a-si desfasura procesul de inductie florala, s-au format in zonele geografice cu latitudine Nordica unde zilele pot ajunge la 16- 18 ore de lumina.
Dimpotriva plantele de zi scurta provin din tinuturile tropicale unde durata zilei este egala sau mai scurta decat cea a noptii. Cunoasterea locului de origine a plantei , a reactiei ei fata de durata de iluminare , a conditiilor favorabile , sub acest aspect, pregatirii si desfasurarii procesului de inflorire consituie baza succesului in cultivarea florilor in cele mai diferite zone ale globului.
De asemenea este posibila dirijarea plantei de a inflori si in alte perioade decat cea in care o face in mod normal. Astfel, cultura crizantemei in flux continuu , cu programarea infloririi , ca urmare a aplicarii fotoperiodismului este cunoscuta si practicata de cultivatori.
Factorul lumina poate fi utilizat conform cerintelor plantelor , fie prin dirijarea culturii in perioadele de an convenabile, fie prin aplicarea de diferite procedee care sa mareasca sau sa micsoreze intensitatea sau durata luminii natural.
Asa, de exemplu, semanatul si producerea materialului saditor pe cale vegetative, respectiv infiintarea culturilor pe aceasta cale, se fac in epoci stabilite si in functie de dinamica lungimii zilelor si noptilor in cursul anului. La crizantemele cultivate direct in teren, in plus se face lucrarea de carnire a varfului principal de crestere, tocmai pentru a deplasa inflorirea catre toamna cand zilele scurte favorizeaza dezvoltarea florilor. Culturile de gladiole si de cele mai multe specii anuale se conduc in asa fel incat inflorirea sa se produca vara, fiind vorba in acest sens de plante de zi lunga.
Cresterea si dezvoltarea plantelor este influentata si de durata de stralucire a soarelui. Dupa V. SONEA, 1971, in tara noastra durata medie de stralucire a soarelui variaza in cursul unui an de la 22, 6 % luna decembrie la 72,7 % luna august, din durata maxima posibila teoretic.Din acest punct de vedere , lumina constituie factorul principal care conditioneaza productia de flori la culturile efectuate in sera.
De asemenea, radiatiile solare actioneaza asupra plantelor in mod diferit conform lungimii lor de unda. Dintre procedeele practice menite sa corecteze lumina naturala la un nivel cel putin apropiat cerintelor plantei mentionam :
– Alegerea expozitiei favorabile pentru terenurile in panta
– Orientarea serelor pe directia est-vest. Plantele dispun in acest caz de lumina mai intense.
– Executarea de sere cu schelete de sustinere cu profile reduse si vopsirea acestora in alb.
– Folosirea instalatiilor pentru iluminatul artificial. Acesta devine uneori indispensabil plantelor tinere si rasadurilor, pentru inradacinarea butasilor.
– Amplasarea judicioasa a culturilor ( in locuri insorite, la umbra masivelor de arbori, arbusti, etc)
– Umbrirea serelor , prin utilizarea de diferite sisteme : stropirea acoperisului si a peretilor laterali cu huma, spuma de defecatie, etc., instalarea de jaluzele din lemn, material plastic, scurgerea unei pelicule de apa colorata pe acoperis, acoperirea serelor cu sticla speciala, formata din doua foi de sticla intre care se afla un strat de gelatin care devine mai densa la insolatii puternice, si este mai putin penetrabila pentru radiatiile luminoase, etc.
– Folosirea foliilor de polietilena neagra pentru producerea intunericului in vederea scurtarii zilelor.
Cantitatea de lumina necesara unor specii floricole ( Dupa Bossard , 1959 )
- 1. Fittonia – 10.000 de lucsi
- 2. SaintPaullia – 11.000 de lucsi
- 3. Anthurium – 13.000- 15.000 de lucsi
- 4. Dracaena – 20.000 de lucsi
- 5. Ferigi – 20.000 de lucsi
- 6. Peperomia – 20.000 de lucsi
- 7. Orhidee – 20.000 de lucsi
- 8. Sinningia – 20.000 de lucsi
- 9. Cissus – 30.000 de lucsi
- 10. Sansevieria – 30.000 de lucsi
- 11. Cyclamen – 40.000 de lucsi
- 12. Palmieri – 40.000 de lucsi
- 13. Kalanchoe – 50.000 de lucsi
Publicat 12.01.2012
Bibliografie Floricultura – V. Sonea , Editura didactica si pedagogica
