Castraveţii – Ofertă bogată în pieţele din toată ţara – Preţul mediu de 1 RON per Kg ne îndeamnă la prepararea murăturilor pentru iarnă.

Castraveţii , foarte răspândiţi în alimentaţia noastră , aceste legume de vară cu proprietăţi miraculoase, ar trebui să fie nelipsiţi din alimentaţia noastră. Fie că este vorba de  consum în stare proaspătă, salate sau sucuri dietetice, ori în stare conservată, acum este momentul optim pentru orice dezmăţ culinar – preţul este de 1 ron, accesibil oricui, aşa că este timpul să –i  conservăm în oţet, ori în reţele clasice ,sau  acri, ei devenind astfel gustoşi şi crocanţi.

Castravetele, denumirea ştiinţifică Cucumis sativus aparţine familiei Cucurbitaceae, foarte cultivată alături de familia Solanaceae. Dovlecei, pepeni, pepene galben sunt verişorii săi ce au alături de castravete un conţinut ridicat în apă cât şi alte substanţe atât de necesare în alimentaţia noastră. Castravetele conţine 32 mg de calciu, 12 mg de magneziu, 150 mg de potasiu la 100  de grame , şi alte substanţe active care-ţi ajută sănătatea.

Castravetele, ca şi tomatele de exemplu, nu este bine să-l cultivaţi pe acelaşi teren şi anul viitor, fără în prealabil o îngrăşare sănătoasă cu gunoi de grajd toamna târziu. Originar din Asia, în realitate castravetele este de fapt un produs tipic bazinului mediteranean, unde este întâlnit frecvent în alimentaţia zilnică, salatele greceşti de exemplu , etc.

În ţara noastră este cultivat în toate regiunile din cele mai vechi timpuri, fiind o legumă de vară ce face parte din bucătăria tradiţională,  devenind un simbol pentru execelenţa în murăturile clasice româneşti. Nu există agroturism fără castraveţi muraţi! Nu există delicii culinare pentru sărbătorile de iarnă sau cele pascale fără castraveţi în oţet! În Grecia castraveţii proaspeţi sunt ingrediente esenţiale în bucătărie. În bucătăria tiroleză castraveţii în oţet sunt garnitură la prosciutto afumat , servit ca antipasta. Prin efectele sale diuretice, dar şi prin aportul de apă, vitamine şi de minerale pe care îl aduce, castravetele îţi curăţă rinichii de toxine şi ameliorează durerile articulaţiilor în caz de reumatism şi de artrită. Sucul de castraveţi amestecat cu cel de morcovi şi cel de sfeclă roşie mărunţeşte calculii renali şi ajută la eliminarea lor.

Câteva reguli pentru o cultivare reuşită

Cele mai multe erori se fac atunci când se „ îngrămădesc” prea multe plante pe metru pătrat. Din momentul semănării până în momentul recoltării dacă a-ţi semănat prea multe plante  ele vor intra în competiţie pentru lumină şi elemente nutritive cauzând o sccădere a producţiei şi o posibiliă apariţie a bolilor fungice. Dacă le plantaţi din răsaduri pe rânduri , atunci penţineţi o distanţă între rânduri de 1 metru şi de 60 de cm pe rând. O altă serie de erori se comit atunci când se lucrează pământul insuficient, şi nu se îngraşă corespunzător. Imediat după transplantare , tufele se udă bine, abundent, pentru o bună pornire a rădăcinilor.

Cele mai bune rezultate în producţie , chiar dacă vorbim de producţia pentru casa proprie, se obţin atunci când se cultivă prin legare cu sfoară pe paliere. Cultura pe pământ nu este foarte recomandată, în primul rând castraveţii vor căpăta o culoare pe partea care stă în permanenţă pe pământ, culoare ce îi fac să fie neatrăgători pentru pus la murat.

Udarea castraveţilor se face zilnic, cu cantităţi de apă în raport cu mărimea plantelor, în faza de fructificare plantele consumă circa 2,5 litri de apă zilnic. Atenţie şi la apa de udat, să nu udaţi cu apă rece scoasă cu pompele direct din pânza freatică, mai ales pe căldurile caniculare ale verii, ideal ar fi să folosiţi sisteme de udare prin picătură, pentru a nu uda frunzele.

Mult succes!

Autor Constantin Claudiu

Publicat 08.08.2011