Aquilegia L. – căldărușe – Familia Ranunculaceae
Plante cu talie de 40-80 cm înălțime , erbacee sau sufrutescente , rezistente la ger , cu frunze de culoare verde-închis , divizate , florile dispuse în panicule ramificate.
Genul cuprinde peste 30 specii originare din America de Nord , Asia și Europa . Dintre acestea , mai cunoscute sunt :
Aquilegia caerulea James , originară din America de Nord , cu talia de până la cca.80 cm înălțime , crește sub formă de tufă , iar frunzele sunt verzui-cenușii , trilobate sau trifoliate.Înflorește primăvara ( aprilie-mai) , florile sunt de culoare albă sau albastru pal.Ele au o poziție orizontală în faza de boboci , pentru ca , în faza de înflorire , să capete o poziție dreaptă.
Se remarcă soiurile : „Alba” , cu flori albe ; “Plena” , “Haylodgensis” ș.a.
Aquilegia chrysantha A.Gray , originară din Mexic , are frunze mai rare , mici , trifoliate și flori de culoare galbenă aurie , cu petale mici , ce apar din mai până în iunie pe tije florale mult ramificate.
Aquilegia transilvanica Schur. , cu tulpina foarte puțin ramificată în partea superioară și frunzele de culoare verde cenușie.Florile apar pe plantă din mai până în iunie , mari , solitare , situate terminal , de culoare albastru – liliachiu sau albastru deschis.
Aquilegia vulgaris L.Originară de pe continentul nostru , cu tulpina puțin ramificată , frunzele tripenat sectate , iar florile sunt alcătuite din petale prevăzute cu un pinten curbat la vârf.Sunt colorate în roșu purpuriu , albastru-violet , rar albe , grupate în panicule rare , cu sepalele în număr de 5.
Florile apar în mai-iunie și durează cca.o lună.
Această specie , prin selecționări și încrucișări , a dat naștere la multe alte soiuri cu flori duble sau simple , mari sau mici , uni- sau multicolore. 
Cultura – Căldărușele se dezvoltă bine în orice pământ bun de grădină.Ele preferă însă solurile argilo-nisipoase , bogate în humus , reavene și ușoare.Cresc bine atât la soare , cât mai ales la locuri semiumbrite.Aquilegia vulgaris înflorește foarte bogat chiar și la umbră.
Căldărușele se înmulțesc ușor atât prin semințe , cât și prin despărțirea tufelor.
Semănatul se face în martie-aprilie , în răsadnițe reci sau direct în grădină.Răsadurile obținute se repică o dată , iar în iunie-august se plantează la locul definitiv.
Despărțirea tufelor se face în perioada de repaus a plantelor , adică în septembrie-octombrie sau februarie-martie , dacă timpul permite lucrarea terenului.
Aceste plante se pot înmulți și prin drajoni , pe care îi scoatem din jurul plantelor mature în august-septembrie sau primăvara devreme.Drajonii separați se plantează în ghivece sau în pepiniere , pe brazde pentru o înrădăcinare mai puternică , iar apoi se plantează la locul definitiv.
Căldărușele sunt foarte puțin pretențioase , astfel că lucrările de îngrijire se rezumă la întreținerea solului și tratarea plantelor când sunt atacate de insecte ( în special purici verzi ).
Întrebuințări – Aceste plante sunt foarte decorative în parcuri și grădini.Prin portul și frunzișul lor elegant , dar mai ales prin coloritul variat și forma originală a florilor , căldărușele se folosesc în grupuri pe peluzele de iarbă sau borduri la marginea masivelor arbustive.Pot fi întrebuințate și ca plante pentru stâncării.Ca flori tăiate sunt destul de apreciate și folosite la ornarea vaselor în apartament.
Autor biolog Cătălina I.
Publicat 30.05.2011
