Aporocactus – Cultivare, sfaturi utile, inmultire – familia Cactaceae

Genul Aporocatus include 2 specii originare din sudul Mexicului şi America Centrală, dintre acestea cea mai răspândită fiind specia Aporocactus flageliformis (L.) Lem. (aporocactus).

Numele genului deriva din limba greaca si, referindu-se probabil la multimea de tije foarte apropiate unele de altele, cu aspect de tufis, are semnificatia “plantã cu tepi (cactus) de netrecut”. Infloreste, functie de conditiile de crestere, la varste de 3 – 4 ani. Florile, diurne, zigomorfe, sunt rosii, in nuante de violet sau caramizii. Apar la începutul primaverii, de obicei în treimea dinspre baza a corpurilor. Raman deschise cca 4 zile. Sunt plante ce prefera, pentru anotimpul cald, locuri luminoase dar neexpuse direct luminii solare. Au nevoie de mai multa umezeala decat alte specii de cactusi. Genul cuprinde cca 7 specii, cele mai cunoscute fiind A. flagelliformis, A. conzattii,  A. flagriformis.  Inmultirea poate fi fãcuta atat prin prin seminte cat si prin lastari. Adesea pe bratele ce pot ajunge la circa 2 metri  se dezvolta radacini aeriene (adventive) ce se prind de cea mai mica particica de pamant pe care o ating. In general se apeleaza la inmultirea prin seminte numai pentru obtinerea unor hibrizi, cei mai cunoscuti fiind ce obtinuti prin incrucisare cu Epiphyllum,  denumiti generic Aporophyllum.  Planta are portul pendent, cu tulpinile cilindrice, uşor costate longitudinal, cu 10–14 coaste; au lungimea de până la 1,5 m şi sunt verzi, cu ţepi mici şi denşi, brun-roşcaţi. Florile sunt tubuloase, cu diametrul de circa 8 cm, cu petalele roşii–purpurii şi stamine numeroase, crem; înfloresc primăvara – vara. Aporocactus flagelliformis (Linné 1753) Lemaire 1860 , numele i-a fost dat pe considerente de aspect, flagelum in limba latina insemnand bici, flagel.

Îngrijirea cactuşilor este destul de uşoară, dacă se respectă exigenţele faţă de factorii de mediu în raport cu specia şi sezonul. Pe lângă lucrările de asigurare a condiţiilor de mediu favorabile se mai au în vedere transplantarea, fertilizarea şi prevenirea şi combaterea boilor şi dăunătorilor.   Transplantarea se face la interval de 2–4 ani, după trecerea perioadei de înflorire, schimbând, la nevoie şi mărimea ghiveciului, în raport cu volumul vegetativ al plantei.  Deşi sunt iubitoare de lumină plantele de Aporocactus se feresc de arşiţa puternică din timpul zilelor de vară. Iarna preferă temperaturile de 7–10 °C şi 4–5 °C noaptea. În timpul sezonului cald se fertilizează lunar cu soluţii de îngrăşăminte minerale complexe cu concentraţia de 0,1 %, având raportul în favoarea potasiului.

Bibliografie

Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975

Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010

foto : http://bulkpedia.com