Anghinarea – Cynara scolymus L. – O plantă medicinală cu utilizări multiple în medicina naturistă – cultivare , sfaturi utile, înmulţire.

O plantă medicinală  de origine mediteraneană deosebit de utilă, recomandată pentru tratarea bolilor, sunt foarte multe reţete de ceai cu efecte benefice pentru sănătate, tincturi ce pot fi extrem de folositoare în tratarea unor boli, deasemeni fructul este foarte căutat în bucătărie, frunzele se pot consuma, în agricultura ecologică s-ar părea că s-au descoperit noi hibrizi pentru culturi intensive , anghinarea  este extrem de productivă pentru producţia de biomasă.

 


Tehnologia culturii – Anghinarea se înmulțește mai ales vegetativ , prin drajoni și mai rar prin semințe.

Terenurile pentru cultura de anghinare trebuie să fie plane și bine nivelate , în vederea evitării excesului de umiditate.Premergătoarele potrivite sunt plantele legumicole prășitoare.

La fertilizarea de bază se administrează cantități mari de îngrășăminte organice și chimice ( 40 t/ha gunoi de grajd , 600 kg/ha superfosfat și 200 kg/ha sare potasică) , iar încorporarea are loc odată cu arătura adâncă la 30 cm.Înaintea plantării se execută modelarea terenului în straturi înălțate , cu lățimea la coronament de 50 cm.

Cultura înființată prin drajoni este preferată de majoritatea cultivatorilor.Materialul săditor se obține dintr-o plantația existentă de anghinare.Detașarea drajonilor de la plantele-mamă se efectuează primăvara , în luna martie sau începutul lunii aprilie , dar lucrarea se poate executa și toamna.Drajonii se recoltează cu cuțite bine ascuțite , după ce în prealabil, plantele mamă s-au degajat de pământul din jurul lor.Pentru continuarea vegetației , pe fiecare plantă mamă se lasă câte doi lăstari.

Drajonii pentru plantat trebuie să fie sănătoși , bine dezvoltați , cu cât mai multe rădăcini și o porțiune de rădăcină din planta mamă.Înaintea plantării , drajonii se fasonează (scurtarea rădăcinilor prea lungi și a frunzelor).

Plantarea are loc imediat după recoltarea drajonilor , în șănțulețe deschise mecanizat , pe mijlocul stratului înălțat , la o adâncime de 10 – 12 cm , realizându-se între rânduri distanța de 96 cm , iar între plante pe rând distanța de 50 – 60 cm.În general , drajonii se plantează cu 6 – 8 cm mai adânc decât au fost la planta mamă.În cazul când pământul nu are suficientă umiditate pentru asigurarea prinderii plantelor , se aplică o udare cu 250 – 300 metri cubi de apă /ha.

În cursul perioadei de vegetație se aplică 3-4 prașile și se irigă astfel încât umiditatea solului să nu scadă sub 65 % din capacitatea solului pentru apă.Îngrășarea fazială se aplică de două ori anual (primăvara , înaintea pornirii în vegetație și apoi în perioada înfloritului) , administrându-se doze de 100 kg/ha azotat de amoniu.

În cultura de anghinare se practică și unele lucrări speciale , cum ar fi :

-         Înlăturarea inflorescențelor formate prea târziu , în vederea obținerii unor producții mari și de bună calitate , lăsându-se doar cele care vor asigura obținerea unor receptacule corespunzătoare ;

-         Înlăturarea lăstarilor de prisos , lăsându-se anual pe fiecare plantă numai doi lăstari viguroși ;

-         Tăierea tulpinilor florale deasupra solului pentru a ușura mușuroirea toamna , după încheierea recoltărilor ;

-         Înainte de venirea înghețului , cosirea , adunarea și arderea plantelor ;

-         Protejarea împotriva temperaturilor scăzute prin mulcire  cu un strat de gunoi de grajd păios , care primăvara se încorporează în sol sau prin mușuroire la sfârșitul lunii noiembrie.

Recoltarea – Inflorescențele de anghinare se recoltează eșalonat , pe măsura ajungerii lor la maturitatea comercială , înainte ce bracteele să se răsfire.În condițiile țării noastre  recoltările încep cel mai timpuriu la sfârșitul lunii mai , frecvent în iunie și durează până în septembrie , chiar octombrie.

Capitulul se taie cu un cuțit bine ascuțit , împreună cu o porțiune de peduncul de aproximativ 10 cm , necesară pentru operațiile de sortare și ambalare.

În primul an de cultură se recoltează capitulele doar de la plantele mai viguroase și se obțin 7-10 t/ha , însă la culturile din anul doi sau trei se obțin 12-25 t/ha.Soiurile precoce dau producții mai mici decât cele tardive.

Culturile de anghinare sunt rentabile 3-4 ani.După această durată , producțiile scad foarte mult cantitativ și calitativ și se impune desființarea culturii.

Pentru asigurarea unor producții susținute și permanente , se recomandă existența în fermă a 3 – 4 parcele cultivate cu anghinare , fiecare cu plante în alt an de vegetație.

În primul an de cultură , date fiind distanțele mari între rânduri și în vederea sporirii rentabilității se recomandă cultura asociată cu varză , salată , ceapă , morcov.

Boli și dăunători la anghinare

-         Mana (Bremia lactucae) prevenită și combătută cu zeamă bordeleză 1 – 2%

-         Pătarea frunzelor (Ramularia cynarae) prevenită și combătută cu zeamă bordeleză 1- 2 %

-         Făinarea (Erysiphe sp.) prevenită și combătută cu  Maneb 0,2 – 0,3 %

-         Puricele alb (Trama radicis ) prevenit și combătut cu Ecatox 0,3 – 0,4% sau Nogos 0,1%

-         Puricele negru (Anuraphis cardui) prevenit și combătut cu Nogos 0,1%

-         Larve (Pyrameis cardui) prevenit cu Nogos 0,1%.

Mult succes!

 

 

Autor biolog Cătălina I.

Publicat  19.04.2011 iSEO

 

Share/Bookmark

1 Comentariu

  1. I will be back soon and follow up with a response.