Ammobium | Plante floricole nemuritoare

Speciile floricole nemuritoare prezintă bracteele sau inflorescenţele în totalitatea lor persistente, fiind decorative atât în stare proaspătă cât şi ca material vegetal uscat. Din acest motiv ele mai sunt denumite imortele sau flori de paie. Imortelele sunt utilizate atât în decorul parcurilor şi grădinilor în timpul sezonului cald cât şi ca flori tăiate uscate, în diferite tipuri de aranjamente florale. Genul Ammobium cuprinde 2 specii de plante erbacee originare din Australia, dintre acestea în cultură întâlnindu-se doar specia Ammobium allatum Brown (syn. A. spatulatum Gaudich.). – amobium, imortelă albă.

Planta, înaltă de 40–60 cm, are tulpina teramuchiată, ramificată de la bază şi acoperită cu perişori argintii, mătăsoşi. Frunzele bazale sunt oblong–lanceolate şi dispuse în rozetă iar cele caulinare sunt lanceolat–lineare, pubescente, lungi de până la 18 cm. Florile sunt dispuse în calatidii persistente mici, cu diametrul de 1–2 cm, reunite la rândul lor în corimbe paniculate. Ligulele sunt colorate în alb–sidefiu iar florile tubuloase sunt galbene la început şi apoi negricioase.  Înflorirea se eşalonează din iunie până toamna târziu.  Ammobium preferă solurile nisipoase, bine expuse la soare.

Înmulţire. Înmulţirea şi înfiinţarea culturii se realizează prin producerea şi plantarea de răsaduri. Semănatul în vederea producerii răsadurilor se face în lădiţe, în sere sau în solarii şi răsadniţe, în cursul lunii martie. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor este de 18–20 °C, plantele răsar în 7–10 zile de la semănat. Răsadurile se repică după 2–3 săptămâni de la răsărire în plăci alveolare sau ghivece cu diametrul de 6–8 cm. Se mai poate semăna şi în luna aprilie, în solarii sau răsadniţe neîncălzite. Plantarea răsadurilor la locul de cultură se face în cursul lunii mai, după ce a trecut pericolul brumelor târzii, la distanţele de 25–30 cm.

Imortelele sunt deosebit de apreciate ca flori tăiate uscate, grație caracterului persistent ale bracteelor și inflorescențelor. Ele sunt întâlnite însă și în decorul estival al parcurilor și grădinilor. Sunt specii termofile și iubitoare de lumină; au nevoie de soluri mijlocii, fertile, bine drenate, cu umiditate moderată la început şi mai scăzută în partea a doua a verii. Din punct de vedere tehnologic imortelele sunt tratate ca specii anuale. Înființarea culturilor se face numai prin plantarea de răsaduri, spre sfârșitul lunii mai, după trecerea pericolului brumelor și înghețurilor târzii. Pentru a le putea usca ele se taie pe timp de soare, cand sunt complet desfacute, se leaga, si se usuca la umbra sub un acoperis.

Publicat 11/02/2013

Bibliografie

G.E. Kiselev, Floricultura, editura Agro-silvica de Stat, 1956, Bucuresti

Conf.Univ.Dr. Florin Toma, Floricultura, Editura Bucuresti, 2010

Foto www.visoflora.com

www.profimedia.cz

Comments are closed.