Alcatuirea substraturilor de cultura la plantele floricole
In practica horticola prin termenul de substrat de cultura se intelege suportul material in care plantele isi dezvolta radacinile si care constituie principala sursa de hrana. Datorita originii lor, din zone de clima si sol foarte diferite, plantele decorative manifesta cerinte foarte variate fata de componentele si insusirile substratului de cultura. Pentru plantele originare din zonele temperate , cultivate in tara noastra in aer liber, termenul se identifica cu acela de sol cu caracteristici naturale bine definite de la o zona la alta.
Fiind originare din zone diferite ale globului, plantele floricole prezintă exigenţe la fel de diferite faţă de mediul edafic, în care se fixează şi din care îşi extrag apa şi sărurile minerale. Exigenţele plantelor floricole faţă de mediul edafic au în vedere atât solul sau substratul de cultură cât şi regimul de nutriţie şi fertilizare.
Pentru speciile originare din zonele calde ale globului însă este necesară o schimbare uneori radicală a structurii şi compoziţiei mediului edafic în care plantele sunt cultivate, situaţie în care termenul de sol îşi pierde sensul fiind înlocuit cu denumirea de substrat de cultură.
Acesta este reprezentat cel mai adesea de un amestec format din mai multe pământuri (naturale sau preparate prin procedee horticole) în diferite proporţii în funcţie de specie şi fenofaza în care se găseşte planta.
Alteori prin noţiunea de substrat se înţelege un mediu organic sărac în elemente nutritive (turba, muşchiul vegetal, rumeguşul descompus) sau inert (perlitul, nisipul, pietrişul, vata minerală), aportul de elemente nutritive realizându-se în aceste cazuri în cea mai mare parte sau în exclusivitate prin programul de fertilizare.
Proporţiile în care se utilizează fiecare dintre componentele amestecurilor de pământuri folosite ca substraturi de cultură variază în funcţie de textura, gradul de afânare şi permeabilitate, nivelul pH-ului şi conţinutul în elemente nutritive ale acestora.
Substratul obţinut prin însumarea acestor însuşiri poate fi mai greu sau mai uşor, în acord cu particularităţile sistemului radicular al plantei şi poate avea un conţinut mai mare sau mai mic în elemente nutritive şi un pH, de asemenea, mai mare sau mai mic, în funcţie de exigenţele plantelor faţă de conţinutul în săruri şi regimul de nutriţie.
Componentele folosite în alcătuirea substraturilor de cultură
Componentele care intră în alcătuirea substraturilor de cultură sunt grupate, în funcţie de însuşirile lor şi modul de obţinere în: pământuri naturale, pământuri horticole, materiale inerte naturale, materiale minerale prelucrate.
Pământurile naturale sunt: turba, pământul de ferigi, pământul de ericacee, pământul de pădure, muşchiul vegetal, pământul de grădină.
Pământurile horticole sunt substraturi organice pregătite de către tehnolog prin diferite procedee de descompunere controlată în platforme. Acestea sunt: mraniţa, pământul de răsadniţă, gunoiul de păsări, pământul de frunze, pământul de ţelină, pământul de rumeguş, pământul de scoarţă de copaci, pământul de nămol, compostul de deşeuri textile, compostul de gunoi menajer, compostul din coji de orez, compostul din fibre de cocos.
Materialele inerte naturale se preiau din natură în forma în care se utilizează şi sunt lipsite de conţinut în elemente minerale, rolul lor fiind acela de a servi la îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale substraturilor în componenţa cărora intră. De asemenea, unele dintre aceste materiale pot fi folosite ca substrat pentru înrădăcinarea butaşilor sau ca suport de fixare a plantelor în diferite tipuri de hidroculturi. Materialele inerte naturale sunt reprezentate de: nisip, pietriș, pozzolane.
Materialele minerale prelucrate se obţin pe cale industrială fie prin măcinarea la temperaturi înalte a diferitelor tipuri de roci sau a lemnului fie prin amestecarea unor substanţe chimice. Acestea sunt reprezentate de : perlit, vata minerală (comercializată sub denumirea comercială de GRODAN sau CULTILENE), argila expandată (comercializată sub denumirea comercială de ARGEX, ARGILEXPAN, ISOL), vermiculitul, cărbunele vegetal, polystirenul expandat, polyuretanul hygromulul. 51
Unele dintre aceste produse nu sunt complet inerte şi pot elibera în urma descompunerii lente anumite elemente sau substanţe chimice.
foto : www.iseoverde.ro
