Aconitum- Aconitum napellus – omagul de gradina
Familia ranunculaceae
Plante erbacee, vivace, care cresc tot atat de bine la semiumbra ca si la soare, prefera insa regiunile de munte cu clima mai racoroasa, locul lor de origine, fiind regiunile muntoase ale emisferei nordice. Din cele peste 50 de specii, cunoscute, le care le cuprinde genul, cu flori ce varieaza de la alb la rosu, unicolore sau bicolore, la noi, mai frecvente sunt: aconitum anthora L., cu radacini tuberoase , tulpina paroasa, inalta pana la 80 cm, putin ramificata, frunzele alterne, palmat sectate, iar florile de un galben deschis, dispuse in raceme terminale; aconitum napellus L., originar din Europa, cu tulpina rigida , inalta de cca 1 m , , frunze de culoare verde-puternic, palmat sectate, florile rar albe sau purpurii, mai des, albastre-inchis; aconitum variegatum L., este din regiunile muntoase ale europei, cu tulpina bogat ramificata si inalta de cca 11/2 m, frunze lucioase alterne, palmate, adanc divizate. Omagul prefera soiurile usor umede, fara exces de umiditate, usoare, silicoase si calcaroase, decorand parcurile sub forma de grupuri sau la marginea masivelor, solitar. Inmultirea prin seminte, a caror putere de germinare este de un an, si cea de rasarire de pana la un an, se realizeaza semanandu-se toamna (octombrie, noiembrie) sau, daca semintele au fost in prealabil stratificate, primavara (aprilie-mai), in rasadnite reci. Cand rasadul a devenit viguros se repica pe brazde si se planteaza la loc definitiv in primavara care urmeaza. Se inmulteste si mai usor primavara sau toamna prin divizarea tufelor.
Publicat 07.01.2012
Foto : www.missouribotanicalgarden.org
